Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului a trăit în timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820). Sfântul Cuvios Ilarion a mers pe calea călugăriei încă din tinerețe, de la vârsta numai 20 de ani, purtându-și crucea și urmând lui Hristos Cel răstignit, supunându-și cu înfrânare patimile trupești. Îi covârșea pe ceilalți monahi cu fapta bună.
Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului și-a pus viața în slujba Domnului de la o vârstă fragedă și a petrecut mulți ani ca pustnic. Pentru aș desăvârși virtuțile a petrecut vreme de mulți ani închis într-o chilie și îndeletnicindu-se cu rugăciunea și cu cercetarea Sfintelor Scripturi și astfel s-a învrednicit de darul nepătimiții. Pentru viața sa sfântă, fără cusur, a fost hirotonit preot și mai apoi egumen al Mănăstirii Palechitului din Helespont, Asia Mică (în prezent – Strâmtoarea Dardanele), scrie doxologia.ro.
Despre Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cântări, în a opta cântare a canonului, că pentru cinstirea icoanei Mântuitorului a răbdat prigoniri de la chinuitori și îl numește astfel mucenic, pentru că a viețuit, precum se povestește într-o cuvântare, pe vremea împărăției lui Leon Armeanul (813-820). Pornind împăratul Leon prigoana împotriva Sfintelor Icoane, a trimis ostași în tot imperiul pentru ai convinge cu forța pe cei care le cinsteau. În anul 754, comandantul Lakhanodrakon a atacat cu armata sa mănăstirea Pelechit, în sfânta și marea joi a mântuitoarelor Patimi, și năvălind în biserica mănăstirii chiar în timpul săvârșirii dumnezeieștii liturghii, au distrus toate icoanele și au aruncat Sfintele Taine.
După aceea, prinzând pe cei mai aleși monahi, patruzeci și doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, pe unii i-au chinuit cu bătăi cumplite, altora le-a uns bărbile și fețele cu smoală, iar celorlalți le-a tăiat nasurile. La statornica împotrivire a Cuviosului egumen, prigonitorii au tăbărât asupra acestuia și după ce l-au chinuit cumplit, l-au pus în lanțuri împreună cu ceata de călugări și i-au târât prin părțile Efesului, unde toți au fost aruncați în închisoare, iar mănăstirii Pelechit iau dat foc.
Mulțumind Lui Dumnezeu pentru tăria de a mărturisi a dreptei credințe, Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în temnița unde a fost dus. De la Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului ne-au rămas moștenire lucrări spirituale cu îndrumări morale pentru o viață duhovnicească plăcută lui Dumnezeu.
Sursa video: Justinian Filokalis
