Sfântul Celestin s-a născut la Roma, fiind fiul lui Priscus. A trăit un timp la Milano, pe lângă Sfântul Ambrozie, unde a primit o foarte bună educație și s-a făcut cunoscut printr-o bună cunoaștere a Sfintei Scripturi și a chestiunilor teologice. În anul 418 a fost hirotonit diacon de către Inocențiu I, episcopul romei. Viața sa virtuoasă și autoritatea sa ca teolog i-au adus stima și dragostea clerului și a poporului credincios.
După moartea Sfântului Bonifaciu, Celestin a fost ales episcop al Romei, succedându-i acestuia la 10 septembrie 422. Datorită faptului că era prieten cu Sfântul Augustin, episcopul Hiponei, i-a fost mai ușor decât predecesorului său să rezolve problemele spinoase care apăruseră între Biserica Romei și Biserica din Africa (provincia romană din nordul Africii). Aceste probleme proveneau din faptul că unii preoți adepți ai ereziei pelagiene, destituiți de episcopii din Africa, făcuseră apel la Roma, mai exact la predecesorii Sfântului Celestin: Zosimus (417-418) și Bonifaciu I (418-422) și avuseseră câștig de cauză, scrie doxologia.ro.
Prin aceasta se încălca jurisdicția Bisericii din Africa. Celestin a reafirmat autonomia Bisericii din Africa în chestiuni disciplinare, dar a menținut primatul Romei în chestiuni de dogmă. Sfântul Celestin a rămas în Istoria Bisericii în principal pentru combaterea ereziei nestoriene, care a fost condamnată definitiv la Sinodul III Ecumenic de la Efes (431). De asemenea, el a luptat și împotriva pelagianismului care se răspândise în apusul Europei.
Astfel, în anul 429, Sfântul Celestin i-a trimis pe episcopii Gherman de Auxerre și Lup de Troyes în Britania şi pe Sfântul Paladie în Irlanda, ca episcopi misionari şi pentru combaterea ereziei pelagiene. În timp ce se afla în Britania, Gherman de Auxerre, un fost ofiţer de carieră, după ce şi-a botezat trupele, le-a condus spre victoria obținută împotriva armatei picţilor şi saxonilor cântând „Aliluia”. Un an mai târziu (în 432), Sfântul Patrichie s-a întors în Irlanda unde și-a început activitatea de misionar.
După ce a aflat de moartea prietenului său, Sfântul Augustin episcopul Hiponei (în anul 430), Celestin a trimis o amplă scrisoare către toți episcopii din Galia în care reamintea sfințenia, înțelepciunea și zelul sfântului Augustin, în același timp interzicând atacurile împotriva acestuia, atacuri care începuseră să apară din partea „semipelagienilor”.
Până la sfârșitul vieții sale, Sfântul Celestin a continuat să proclame credința cea adevărată despre Iisus Hristos – Dumnezeu și Om. A la cele veșnice în anul 432 și a fost înmormântat în cimitirul Priscilla din Roma.
Sursa video: Predicatorul
