Sfântul Sfințit Mucenic Mochie s-a născut în orașul Amfipoli în provincia Macedoniei. Părinții lui se numeau Eufratie și Eustatia, trăgându-se din Roma cea veche, de bun neam și bogați. A copilărit aici, și pentru că viața sa a fost exemplară, bunul Dumnezeu a rânduit ca tot în acest oraș să fie ridicat la demnitatea preoției.
Perioada în care a trăit Sfântul Mochie a fost una în care creștinismul era o religie nepermisă în imperiu Roman. Acuza principală care se punea împotriva creștinilor era aceea de ateism, deoarece ei nu se închinau la zeii din pantonul roman, și prin aceasta, se presupunea, că refuzul creștinilor de adorare a chipurilor cioplite, atrăgea mânia zeilor care afecta astfel întreaga comunitate. Nu întâmplător foarte multe surse atestă învinuirea creștinilor pentru orice calamitate sau eveniment negativ, scrie doxologia.ro.
Acest refuz al acceptării creștinilor a luat forme politice de represiune. Sfântul Sfințit Mucenic Mochie a trăit în timpul împăratului Dioclețian (284-305), unul dintre cei mai aprigi persecutori ai creștinilor. El, se nevoia, învățând și propovăduind păgânilor Evanghelia lui Hristos, pe care îi aducea la adevărata credință. Dându-se poruncă tuturor locuitorilor din acele locuri să aducă jertfe zeului Dionisos, mulți dintre creștini fugeau în ascunzători, de frica persecuțiilor. Văzând atâta spaimă de moarte, Sfântul Mochie s-a hotărât să dea creștinilor o pildă de bărbăție, înfruntând orice primejdie. Astfel, în ziua hotărâtă pentru aducerea jertfelor, Mochie a mers în capiștea idolilor și, ridicând glas, a răsturnat altarul lui Dionisos, cu tot ce era pe el, ca să arate că idolii sunt fără putere.
Pentru că Sfântul Mochie nu a ezitat, în nici un fel, să-și mărturisească credința în singurul Dumnezeu adevărat, căruia se cuvine toată slava și închinarea, a fost denunțat de către păgâni. Astfel a fost arestat și adus înaintea proconsulul Laodichie. Încercând să-l facă să renunțe la comoara credinței sale, Laodichie, l-a forțat să jertfească zeului Dyonissos sau Bacchus. Datorită faptului că Sfântul Sfințit Mucenic Mochie a rămas puternic în credința Mântuitorului Hristos și nu s-a supus poruncii de a aduce jertfă, a fost supus mai multor torturi. După ce i-au strujit tot corpul, l-au aruncat în mijlocul focului, dar el a rămas nevătămat. A stat după aceea multă vreme în temniță, până când un alt dregător, Maxim, l-a scos de acolo și l-a îndemnat să se lepede de Hristos.
După moartea lui Laodichie sfântul a fost chinuit de prințul Talasie și proconsulul Maxim. Astfel fiind dat la fiare, acelea nu-i stricară nimic. Văzând aceste minuni tot poporul a strigat ca să-l elibereze, fapt pentru care și a fost trimis către stăpânitorul Filipisie, la Perintos cetate a Traciei ( acum se cheamă Iraclia). Și de acolo a fost trimis în localitatea Bizantium, locul în care avea să se construiască de către împăratul Constantin viitoarea capitală a imperiului, Constantinopolul. La Constantinopol a îndurat multe ocări, presiuni și chinuri, care nu l-au intimidat Sfântul Sfințit Mucenic Mochie pentru a renunța la dreapta credință. Văzând chinuitorii că mulți dintre cei prezenți, care asistau la aceste torturi încep să creadă în Hristos și să dorească să se încreștineze, au hotărât să îi taie capul Sfântului Mucenic Mochie în data de 11 mai 295. Creștinii nu au uitat curajul Sfântului și în memoria lui au construit biserici care au purtat hramul Sfântului Mucenic Mochie.
Jertfa Sfântului Mochie, la fel ca jertfa tuturor martirilor vechi sau noi ai Bisericii reprezintă momente istorice care sunt serbate an de an de binecredincioșii creștini. Momente de har, momente de binecuvântare, prin care suntem întăriți în credință, din care învățăm cum dragostea de Dumnezeu biruiește moartea.
Detalii despre viața și petrecerea Sfântului Mochie ni s-au păstrat din cuvânt elogios scris de către un anume monah Mihail.
Deasupra mormântului său, încă de timpuriu, s-a înălțat o biserică dedicată lui, ctitoria fiind atribuită chiar împăratului Constantin. Biserica se afla în partea de vest a Constantinopolului. Tot în acea biserică a fost înmormântat în 402 Dioscor, unul dintre celebrii monahi numiți „frații lungi” persecutați de Teofil al Alexandriei.
Sursa video: Justinian Filokalis
