Sfânta Gavrilia s-a născut în 2 octombrie 1897, în Constantinopol, fiind ultima dintre cei patru copii ai unei familii înstărite.
A fost un copil sociabil și vesel, fiind iubită de părinții săi și de frații mai mari, iar cu mama sa a avut o relație foarte apropiată. A primit o educație bună și, la inițiativa tatălui său, a învățat mai multe limbi străine.
În 1923, în timpul schimburilor de populație, a ajuns alături de familia ei, din Asia Mică, la Tesalonic. Aici s-a înscris la cursurile de filosofie ale Universității Aristotel, fiind a doua femeie din Grecia care studia la facultate, precizează basilica.ro.
A pornit apoi singură spre Atena, unde a lucrat într-o clinică de psihiatrie și ca profesoară de engleză și franceză. Simțea că trebuie să meargă mai departe, în Anglia.
Așa că, având o forță sufletească inepuizabilă și o singură liră englezească, a ajuns la Londra, unde a fost mai întâi profesoară de franceză.
Ulterior, a îngrijit o fostă actriță în vârstă, pe care a ajutat-o să-și recupereze mobilitatea, chiar dacă nu își obținuse încă diploma de chiropractician.
A trăit greutățile celui de-Al Doilea Război în Londra, fiind aproape de cei aflați în suferință.
Întoarsă în Grecia, a fost profesoară și directoare la o școală din Salonic, iar apoi și-a deschis un cabinet medical în Atena, unde a devenit rapid foarte căutată. Pe lângă faptul că vindeca picioarele oamenilor, le dădea sfaturi și le asculta necazurile. Banii pe care îi câștiga într-o zi de muncă nu îi mai avea spre seară, plătea chiria unui orb, cumpăra haine celor șomeri și ajuta orfanii.
Moartea mamei sale în 1954 i-a declanșat o criză interioară, prin care a simțit că legătura ei cu această lume s-a rupt definitiv. Astfel, a început să se contureze ideea de a pleca spre India.
Timp de un an a dat curs mai multor invitații pentru a ține seminarii și a lucra în Austria, Israel, Cipru, Liban și Iordania, ajungând într-un final în India.
În anii petrecuți aici s-a întâlnit cu mari misionari străini, medici și scriitori, unii devenindu-i prieteni, și a lucrat în leprozerii.
A străbătut India folosind toate mijloacele de transport posibile pentru a ajunge la spitale, pentru a instrui personalul medical și pentru a trata pacienții. Toate acestea le făcea la vârsta de aproape 60 de ani, deoarece spunea ea: «Cine iubește, nu obosește».
După patru ani de muncă asiduă, a petrecut 11 luni în Himalaya, lângă izvoarele Gangelui, în rugăciune și liniște, care i-au pregătit inima pentru momentul în care Domnul a chemat-o la monahism. A petrecut trei ani de noviciat la o mănăstire din Betania, Țara Sfântă, iar apoi misiunea ei a continuat.
S-a întors o perioadă în India, apoi a străbătut Globul. A mers în Africa, Franța, Statele Unite ale Americii, Belgia, Danemarca și Elveția. Cu toate că nu avea bani, întotdeauna răspundea afirmativ la orice invitație primea, iar Domnul se îngrijea de toate.
În toate călătoriile și misiunile sale nu s-a despărțit de metanier și de Rugăciunea inimii, pe care a făcut-o cunoscută și altora. Printre altele, a făcut un tur în 12 state din America de Nord pentru a ține conferințe despre acest subiect.
O dată, a primit în dar un metanier care îi aparținuse Sfântului Amfilohie din Patmos. Neștiind ce să facă într-o anumită situație, s-a rugat cu metanierul respectiv, iar Domnul a luminat-o să meargă în Patmos să-l întâlnească pe Părintele Amfilohie. În această călătorie, atât ea, cât și sora care o însoțea, primesc tunderea în monahism din mâna sfântului.
Călătoriile au continuat, deoarece primea mereu solicitări de a ajuta. Sfântul Sofronie de la Essex i-a propus să rămână stareță la mănăstirea pe care o înființase în Anglia, dar Sfânta Gavrilia a refuzat. În 1979, i s-a cedat un apartament în Atena, care va deveni „Casa Îngerilor”. Toate tipurile de suferințe umane vor trece prin acest loc și își vor găsi alinarea la Sfânta Gavrilia.
Spre finalul vieții, s-a îmbolnăvit de cancer al ganglionilor limfatici și s-a vindecat în mod minunat în timpul Sfintei Liturghii. Mai avea de împlinit misiunea ridicării mănăstirii din Insula Leros, locul în care a primit schima mare și în care a trecut la Domnul în anul 1992, la vârsta de 95 de ani.
Sursa: basilica.ro
