Pe la sfârșitul veacului al XVII-lea, în familia unor oameni de neam bun și credincioși, de pe Valea Bistriței, nu departe de Muntele Ceahlău, se naște o fetiță căreia părinții îi pun numele Maicii Domnului – Maria. Încă din copilărie, ea gustă frumusețea credinței, fiind crescută în dragoste de Dumnezeu, rugăciune, post și milostenie. Fire blândă și iubitoare, Maria îndrăgea păsările cerului și animalele pădurii, pe care le hrănea mai ales iarna. Nu lipsea de la slujbele bisericii și mergea adesea la schiturile din jurul Ceahlăului, precum Schitul lui Silvestru și Durău, vestită sihăstrie de maici din acea vreme, scrie doxologia.ro.
În sufletul ei s-a aprins dorul după viața monahală. Cu evlavie deosebită față de Născătoarea de Dumnezeu, a făgăduit să-și păstreze curăția și să devină mireasă a lui Hristos. La vârsta de 20 de ani, cu binecuvântarea părinților, pornește în căutarea vieții sihăstrești. Îndrumată de o pustnică, intră mai întâi în obștea Schitului Silvestru, unde, după ani de ascultare și smerenie, este tunsă în monahism, primind numele de Mavra. Maica Mavra trăia în nevoință: iubea tăcerea, rugăciunea și biserica, dormea puțin, făcea multe metanii și se hrănea simplu, o dată pe zi. Dorind mai multă liniște, se retrage într-o poiană sub Ceahlău, numită Ponoare, unde își ridică o chilie. Ziua cobora la slujbe și ascultare, iar noaptea se ruga neîncetat în singurătate. Acolo, în pacea muntelui, animalele se îmblânzeau în jurul ei, iar tradiția spune că era urmată de o căprioară.
Atrase de viața ei, câteva maici s-au adunat în jurul ei. Astfel ia naștere „Poiana Maicilor”, unde au zidit chilii și o bisericuță de lemn cu hramul Schimbării la Față. Trăiau în rugăciune, post și priveghere, ca un singur suflet. Simțindu-și sfârșitul aproape, Cuvioasa Mavra s-a pregătit prin spovedanie și împărtășanie, și-a binecuvântat ucenicele și a adormit în pace în chilia sa. A fost îngropată în taină, în poiana unde se nevoise. Amintirea vieții ei s-a păstrat prin tradiție, fiind consemnată în scrieri și zugrăvită în unele biserici, precum la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamț.
La 1 iulie 2025, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea a 16 femei cu viață sfântă, între care se află și Schimonahia Mavra de pe Muntele Ceahlău, cu titulatura de Sfânta Cuvioasă Mavra de pe Ceahlău, prăznuită în fiecare an la 4 mai. Astfel, din tăcerea muntelui, peste veacuri, Cuvioasa Mavra rămâne un model de viață ascunsă în Dumnezeu și o chemare tainică la rugăciune, liniște și curăție a inimii.
