Sfânta Muceniţă Agnia s-a născut în Roma, în anul 291. într-o familie înstărită de creştini. Fiind de neam bun şi foarte frumoasă, Agnia a atras încă de la vârsta de 13 ani atenţia tinerilor care ar fi vrut să o aibă de soţie. Înţeleaptă, Agnia refuza avansurile acestora şi explica tuturor că ea este deja logodită cu Mirele Cel mai Bun, de la care are darurile cele înalte şi mai scumpe şi Aceluia mireasă fiind nu poate să-L lase şi să-şi schimbe dragostea şi credinţa, scrie doxologia.ro.
Unul dintre pretendenţi era chiar fiul lui Sofronie, eparhul cetăţii, care a început să-i trimită daruri scumpe, pe care Agnia i le returna. Refuzul repetat al tinerei a fost considerat o ofensă adusă de familia sa marelui conducător. Era de neconceput ca acesta să fie respins, iar eparhul a chemat la el fata, împreună cu familia sa, pentru a desluşi misterul. „Nicidecum nu mă voi lepăda de Cel mai înainte logodnic al meu”, i-a spus Agnia conducătorului cetăţii.
Dar eparhul cu mânie întreba cu dinadinsul: cine este cel care voieşte să se asemene cu fiul său şi să-i defăimeze casa? Atunci cineva din cei care stăteau de faţă i-a spus că Agnia este din tinereţe creştină, şi de vrăjile creştineşti atâta este înşelată, încât pe Hristos, pe care creştinii Îl au ca Dumnezeu, Îl socoteşte logodnic. În mintea eparhului a încolţit imediat un plan diabolic. Fiind şi judecător, putea să o pedepsească pentru necinstirea zeilor, căutând astfel să o sperie şi să o determine să-şi schimbe atitudinea faţă de fiul său.
A adus-o înaintea judecăţii şi a sperat să o convingă să renunţe la credinţa sa. Pentru că planul a eşuat, a încercat apoi să-i convingă pe părinţii fetei. Aceştia nu au vrut să o silească, iar eparhul i-a spus tinerei că judecata sa se va face în felul următor: „Din două, una să-ţi alegi ţie: sau să te uneşti cu fiul meu, sau Zeiţei Vesta, dacă doreşti fecioria să-ţi păstrezi, întru veşnică slujbă să te dai; căci nişte fecioare ca acestea îi trebuiesc ei”.
Tânăra Agnia a refuzat ambele variante, iar soarta sa părea deja pecetluită. Judecătorul a decis apoi ca tânăra să fie dusă într-un bordel, unde să fie spre veşnică ocară numelui său şi familiei pentru îndrăzneala de a o ofensa pe Zeiţa Vesta. Tânăra de 13 ani a fost dusă dezbrăcată în bordel, dar îndată părul i-a crescut până a acoperit-o din cap până-n picioare, ca o haină prea frumoasă, pentru ca nimeni să nu-i vadă goliciunea. Acolo a început a propovădui credinţa întru Hristos, iar cei veniţi pentru destrăbălare au ieşit închinându-se.
La scurt timp, la bordel a venit şi fiul eparhului, împreună cu prietenii, iar el intrând primul în camera în care se ruga tânăra a încercat să o atingă, mânat de demonul desfrânării. În acel moment a năvălit asupra lui diavolul şi, aruncându-l tare la pământ, l-a sugrumat şi l-a lăsat fără suflare. Când au intrat ceilalţi prieteni şi l-au văzut mort au început să ţipe că vrăjitoarea l-a omorât pe fiul eparhului cu puterea sa. Venind imediat tatăl tânărului, a întrebat-o pe Agnia de ce i-a omorât fiul cu vrăjile sale.
„Văzând toţi luminarea cea îngerească se închinau şi ieşeau fără vătămare, iar fiul tău, fiind fără ruşine şi vrând să se atingă de mine, îndată l-a dat pe el îngerul cel dumnezeiesc satanei, spre această amară şi necinstită moarte pe care o vezi. Şi iată, nu cu ale mele farmece, precum ţie ţi se pare, ci cu puterea şi cu porunca îngerului lui Dumnezeu este omorât”. Eparhul a rugat-o apoi să-i învie fiul cu rugăciunile sale, ceea ce Agnia a şi făcut.
Mulţi dintre cei de faţă s-au convertit la creştinism, dar alţii au considerat cele întâmplate tot un semn vrăjitoresc. S-a pornit imediat răzmeriţă în cetate, iar eparhul a fost dat jos. Aspazie, înlocuitorul său, a poruncit ca fecioara Agnia să fie aruncată în foc. Când vâlvătaia s-a aprins, rugăciunile fecioarei au despărţit focul în două pe unde trecea ea, nefiind atinsă de nici o flacără. Văzând acestea, Aspazie a poruncit ca fata să fie tăiată cu sabia. Aşa a sfârşit viaţa tinerei Agnia, la numai 13 ani, pentru credinţa sa întru Hristos. Iar părinţii fetei, luând cu bucurie cinstitul trup al Sfintei Agnia, fiica lor, l-au dus la un sat al lor, nu departe de cetate, pe calea ce se numea Nomentana, unde mulţi dintre credincioşi se adunau la rugăciune, mai ales noaptea, de frica necredincioşilor.
Acolo, la mormântul muceniţei s-au săvârşit numeroase minuni pentru aceia care se rugau cu credinţă şi cu evlavie. Una dintre minunile săvârşite de Agnia după moarte, a fost cu fiica împăratului Constantin cel Mare, Constantina, bolnavă de bube de la cap şi până la picioare. Nimeni nu găsise leac pentru suferinţa sa şi, auzind despre mormântul fecioarei Agnia, Constantina s-a dus acolo, s-a rugat cu lacrimi, a adormit şi a văzut-o în vis pe Sfânta Muceniţă Agnia, care-i spunea că rănile sale vor fi tămăduite prin credinţa în Hristos. Deşteptându-se din somn, Constantina s-a tămăduit pe loc. Întorcându-se la palat, a spus tatălui său şi fraţilor cum a tămăduit-o Sfânta Agnia. Împăratul a ridicat apoi o biserică în numele Sfintei Muceniţe Agnia chiar la mormântul său, unde Constantina şi-a petrecut restul vieţii în feciorie, ca mireasă a lui Hristos.
Sfântul Sinod a aprobat înscrierea Sfintei Muceniţe Agnia în calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Hotărârea a fost adoptată în şedinţa de lucru desfăşurată în ziua de 29 octombrie 2016, în Sala Sinodală din Reşedinţa Patriarhală.
Sursa video: Cuvinte Duhovnicesti – Ortodoxia
