Sfântul Cuvios Teodosie era din satul Mogaris, din ţinutul Capadociei, şi se trăgea din părinţi dreptcredincioşi, Proeresie şi Evloghia. A fost crescut de părinţii săi cu bune obiceiuri şi cu învăţătură de carte. De foarte tânăr a primit treapta de citeţ al bisericii şi era iscusit cititor al sfintelor cărţi către popor, ca nimeni altul, scrie basilica.ro.
Deci, auzind în inima lui chemarea dumnezeiască de a ieşi din ţara lui şi de a urma pe Domnul, a îmbrăcat haina şi viaţa călugărească şi a plecat la Ierusalim.
În drum, s-a oprit în Antiohia, unde a dorit să vadă pe Sfântul Simeon Stâlpnicul, care l-a primit sus, pe stâlpul său, strigându-l pe nume, fără a-l cunoaşte dinainte, şi i-a binecuvântat calea, prorocindu-i multe din cele ce aveau să i se întâmple.
Ajuns la Ierusalim, după ce s-a închinat la Sfintele Locuri, se întreba mereu ce fel de viaţă călugărească se cuvenea să-şi aleagă: cea singuratică, a sihaştrilor, sau vieţuirea împreună cu mai mulţi călugări, stând sub îndrumarea unui conducător înţelept şi luminat, adică viaţa de obşte? Şi, hotărându-se pentru viaţa de obşte, a intrat sub ascultarea unui stareţ, Longhin, cu bun nume şi iscusit pe calea mântuirii.
La porunca stareţului său, Sfântul Teodosie a luat în grija sa o biserică aflată pe drumul spre Betleem. Simţind însă că laudele încep să-i schimbe inima, s-a retras într-o peşteră din munte, unde, la început, a primit ucenici mai puţini, apoi pe toţi cei ce veneau la el.
Cu toţi aceşti ucenici, Sfântul Teodosie a zidit o mare mănăstire aproape de Betleem, unde pentru prima dată în Palestina, a rânduit toate după legile vieţii de obşte, de unde şi faima lui de „întemeietor al vieţii de obşte”.
Mănăstirea lui era ca o adevărată cetate, cu patru biserici, trei bolniţe şi locuinţe deosebite pentru călugări şi oaspeţi de toate neamurile, câte erau acolo, viaţa desfăşurându-se în cea mai desăvârşită tăcere şi evlavie. Era o viaţă de înfrânare, de slujire a oamenilor şi de rugăciune de zi şi de noapte.
Deşi avea o vârsta înaintată, Sfântul Teodosie nu a schimbat nimic din asprimea vieţii sale petrecută în post, în priveghere şi în rugăciune. Timp de 30 de ani n-a mâncat nicidecum pâine, hrănindu-se doar cu legume şi ierburi sălbatice.
Era foarte apropiat duhovniceşte de Sfântul Sava cel Sfinţit, împreună cu care a apărat Ortodoxia de rătăcirea monofizită, de severianism şi de alte erezii ale vremii. N-a iubit bunurile pământeşti, ci totdeauna ajuta din ele pe săraci. Pentru acestea Dumnezeu l-a învrednicit de darul facerii de minuni.
Astfel vieţuind, s-a mutat către Domnul în anul 529, la 11 ianuarie, având vârsta de 105 ani.
Surse video: TRINITAS TV, Creștinul Contemporan, Justinian Filokalis
