Arhidiaconul Mihail Bucă este unul dintre artiștii care dau glas unei tradiții de secole – muzica psaltică. O artă profundă, cu o scriere riguroasă și o respirație proprie. O muzică care nu cere aplauze, ci rugăciune. Dirijor al corului Tronos al Patriarhiei Române, Mihail Bucă oferă de mai bine de douăzeci de ani publicului larg un univers sonor în care credința, disciplina și harul se întâlnesc firesc.
A copilărit în cartierul Pantelimon si provine dintr-o într-o familie cu credință în Dumnezeu. Tatăl, cântăreț de strană, i-a insuflat dragostea pentru muzică, iar mama i-a cultivat rigoarea si puterea de a duce totul la bun sfârșit. Părintele Mihail a crescut ascultându-l pe Pavarotti, dar și cântările vechi de la Mănăstirea Mărcuța.
Poate de aici vine sunetul unic al corului Tronos – un echilibru între tehnică, trăire și smerenie. Pentru el, muzica nu este doar expresie artistică, este rugăciune. Un limbaj prin care omul se apropie, prin frumusețe, de Dumnezeu.
Dialog cu Arhid. Mihail Bucă realizat de portalul doxologia.ro
• 00:00 – Introducere
• 01:31 – Copilăria între blocurile din București
• 03:12 – Sacrificiul părinților: munca în trei schimburi și lupta cu lipsurile
• 05:38 – De la visul de a fi fotbalist la calea rânduită de Dumnezeu
• 07:01 – Descoperirea mănăstirilor și primul contact cu muzica bizantină la vârsta de 6 ani
• 09:40 – Rușinea din copilărie de a merge la biserică
• 13:14 – Relația liberă cu Dumnezeu
• 16:08 – Conștientizarea darului de a coordona oameni și puterea mărturisirii în comun
• 18:55 – „Pavarotti” de la seminar: De ce a ales muzica psaltică în detrimentul operei
• 20:37 – Provocarea psaltului: „Poți fi ispitit că nu sună bine cântarea”
• 27:59 – Se compară momentele de pe scenă cu cele de la strană?
• 31:12 – Făgăduința făcută Maicii Domnului
• 40:23 – Minunea Irene Ecaterina: „Nu puteam să fac eu într-o viață, cât a făcut acest copil”
• 47:57 – Cum e rolul de tată? Despre familie și tăierea voii
• 52:20 – Din culisele familiei TRONOS
• 57:41 – Cum rămâne Arhid. Mihail Bucă cu picioarele pe pământ în fața aprecierilor?
• 1:01:52 – „Îmbrățișarea” de final a Arhid. Mihail Bucă – un îndemn pentru suflet
• 1:03:02 – Troparul Sfintei Parascheva
Imaginează-ți un copil singur la părinți, alergând liber pe maidan și împărțind tot ce are cu ceilalți puști. Singurul lui vis? Să devină fotbalist. Însă planurile i-au fost „demontate”. În timp ce visa la stadioane, o parte din el îl trăgea discret către biserică. I se pregătea un altfel de „meci” și o altă „tribună”.
Mai târziu, deși ar fi putut ajunge pe marile scene ale lumii cu muzica de operă, el a ales muzica bizantină. De ce? Răspunde chiar el: „Mi-a picurat o dulceață în inimă pe care nici acum nu pot să mi-o scot”. Una dintre cele mai puternice voci ale muzicii bizantine din România spune sincer și cu recunoștință, la final, „Doamne, îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat!”. Un dialog cu și despre omul Mihail Bucă.
