Serbarea nu într-un mod duhovnicesc, ci într-unul cu totul lumesc a acestor zile schimbă marele eveniment dumnezeiesc într-unul lumesc și pur materialist. Lipsesc pregătirea duhovnicească, adică postul, pocăința, spovedania, Sfânta Împărtășanie, rugăciunea, Sfânta Liturghie, dar și iubirea adevărată, iertarea, bunătatea, milostenia și afecțiunea față de aproapele nostru, scrie doxologia.ro.
Așteptăm cu o dorință arzătoare Nașterea Domnului. Așadar, cum vrem să prăznuim această sărbătoare? Lumește sau duhovnicește? Depinde de ceea ce căutăm noi. Magia acestor zile, pentru care face foarte multe „stăpânul vicleniilor”, sau bucuria sărbătorii, așa cum vrea Biserica noastră?
Cu siguranță, sărbătoarea Nașterii Domnului are un adânc înțeles duhovnicesc, sfânt și mântuitor, deoarece prin acest praznic nu cinstim o oarecare sărbătoare națională sau eveniment lumesc, ci însăși arătarea, între noi oamenii, a Fiului lui Dumnezeu pe pământ, cu trup și oase. Așadar, avem unirea zidirii create cu Însăși Făptura Necreată ‒ Dumnezeu. Scopul acestei Întrupări este îndumnezeirea omului. Așadar, odată cu Nașterea Domnului nu facem nimic altceva decât să trăim o recreere a noastră, o reconstrucție a noastră din starea jalnică la care ne-a condus păcatul. De aceea, mesajul sărbătorii este cel mai îmbucurător și plin de nădejde din istorie: „Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi S-a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 10-11).
Când atribuim sărbătorii Nașterii Domnului sensul ei adevărat și când o prăznuim duhovnicește, atunci se atinge și marele scop al Întrupării Fiului lui Dumnezeu, unirea noastră cu El, îndumnezeirea noastră. Alungând lucrarea diavolului, se anulează planurile lui întunecoase și se pierd din viața noastră.
Cea mai grozavă decădere dintre toate cele întâlnite este secularizarea acestei sărbători. Este vorba despre serbarea nu într-un mod duhovnicesc, ci într-unul cu totul lumesc a acestor zile. Un mod ce schimbă marele eveniment dumnezeiesc într-unul lumesc și pur materialist. Lipsesc pregătirea duhovnicească, adică postul, pocăința, spovedania, Sfânta Împărtășanie, rugăciunea, Sfânta Liturghie, dar și iubirea adevărată, iertarea, bunătatea, milostenia și afecțiunea față de aproapele nostru. Își fac loc însă revelionul, ornamentele, mâncărurile care mai de care, petrecerile, dansurile, distracțiile nocturne, călătoriile și, desigur, cadourile, jocurile de cărți, spectacolele de tot felul. Am ajuns să ne dăm seama că se apropie sărbătoarea Nașterii Domnului după toate cele amintite anterior. Cu alte cuvinte, vorbim despre absolutizarea materialului, despre lumescul absolut, despre respingerea oricărei părți duhovnicești a lucrurilor, vorbim despre Nașterea lui Hristos fără de Hristos!
Așadar, haideți să ne pregătim cât putem de bine pentru prăznuirea Nașterii Domnului într-un mod duhovnicesc! Ne este spre folosul nostru desfătarea cea duhovnicească ce ne-o oferă sărbătoarea. Atunci vom vedea cum și-nlăuntrul nostru Se va naște Hristos!
