Pe 15 ianuarie, de ziua nașterii lui Mihai Eminescu și de Ziua Culturii Române, la Mănăstirea Putna, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, a avut loc premierea câștigătorilor ediției a XXXV-a a Festivalului Literar „Mihai Eminescu”. Festivalul are ca organizator Centrul Cultural „Bucovina” al Consiliului Județean Suceava, informează Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
La ora 11:30, părintele stareț al mănăstirii, arhim. Melchisedec Velnic, și clerici din obște au săvârșit slujba Parastasului pentru Mihai Eminescu și părinții și rudele sale. La sfârșit, părintele stareț a rostit un cuvânt despre mesajul lui Eminescu în vremea vieții sale și astăzi.
„Stimați participanți la Festivalul literar Mihai Eminescu,
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, am săvârșit slujba de pomenire și va urma acordarea celor două premii. Înainte de a merge la statuia lui Eminescu, doresc să vă împărtășesc o întrebare pe care mi-am pus-o în această dimineață.
Ce mesaj ar transmite, astăzi, Eminescu, pentru neam și pentru țară? Oare s-ar bucura? S-ar întrista? Ar face ceva anume? Știm cu toții că lui Eminescu i-a păsat mult de popor și de țară. Iubirea lui pentru români, pentru românii de pretutindeni, era uriașă. Binele românilor a fost scopul vieții lui. Toate eforturile unei vieți de jertfă, spre aceasta s-au îndreptat. De când a cunoscut românii din alte locuri decât Ipoteștiul natal, de când a ascultat poveștile lor de viață, la Cernăuți, de la Aron Pumnul, și apoi în Transilvania, sufletul său a rămas pentru totdeauna iubitor de binele românilor. Nu întâmplător, el a fost cugetul viu al Serbării de la Putna din 1871. A venit la Putna, când avea doar 21 de ani, pentru a transmite de aici, de la mormântul lui Ștefan cel Mare, un mesaj tuturor românilor. Atunci, mesajul lui a fost chemarea la unitatea culturală a tuturor românilor. Acesta a fost scopul Serbării de la Putna din 1871. Eminescu a scris principalele texte prin care studenții de atunci au explicat serbarea națională de la Putna și legătura ei cu Ștefan cel Mare, văzut ca un erou al tuturor românilor, un sfânt al tuturor românilor și un apărător al existenței noastre, a tuturor românilor.
Dar astăzi, ce mesaj ar transmite? Eminescu a fost un om realist. Poezia lui se încadrează în romantism, dar omul Eminescu, gânditorul, jurnalistul Eminescu a gândit cum se poate împlini binele românilor ținând cont de trecut și de prezent cu mult realism. Nu voi descrie ce ar vedea Eminescu astăzi, pentru că știm – știm bine ce suntem, ce facem, ca țară, ca popor.
Gândul meu este că Eminescu, văzând cele de azi, s-ar retrage într-o smerită rugăciune și într-o adâncă tăcere, așteptând ca neamul și țara să își revină. El a știut că rugăciunea și tăcerea întru nădejde sunt roditoare. A știut că forța interioară a unui suflet smerit și iubitor este de neoprit. Să ne amintim de cuvântul Sfântului Apostol Pavel, care a spus că nădejdea nu rușinează. În fața mormântului de la Putna, el a înțeles puterea lui Ștefan cel Mare de după 2 iulie 1504, de când mormântul acestuia a devenit altar al conștiinței naționale, loc de jertfă tăcută și rugăciune. De aceea, în dimineața zilei de 15 august 1871, Teodor Ștefanelli l-a văzut dis de dimineață pe Eminescu la mormântul lui Ștefan – cum l-am vedea și astăzi, poate mai mult decât atunci –, tăcut și tulburat. Adică gânditor, adâncit în sine. El însuși și-a revărsat iubirea pentru oameni și durerea pentru ei în Rugăciunea către Fecioara Maria:
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce, clară,
O, Maică Preacurată
Și pururi Fecioară, Marie!
Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te:
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie.
Să-l primim pe Eminescu și mesajul lui în adâncul sufletului nostru, să-i ascultăm glasul adânc al sufletului său, să primim cu smerenie rugăciunea lui și tăcerea lui în încercările și valurile pe care le avem!”
A urmat deplasarea în incintă unde, la statuia poetului, a avut loc ceremonia de acordare a Premiului Național pentru exegeză „Mihai Eminescu” scriitorului prof. univ. dr. Iosif Cheie-Pantea, de la Timișoara, pentru cartea „Mihai Eminescu – Omul și dialectica Istoriei”, tipărită de Editura Junimea – Iași și de acordare a Premiului „Aristocrat al Scrisului Bucovinean” scriitorului sucevean Ioan Țicalo.
Evenimentul s-a încheiat cu un program artistic, susținut de membri ai Ansamblului Ciprian Porumbescu al Centrului Cultural Bucovina.
Sursa: Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
