Un savant român deosebit, cu invenţii şi inovaţii importante în domeniul fizicii, a fost Nicolae Vasilescu Karpen. S-a născut în 1870 la Craiova, iar domeniile sale de interes au fost elasticitatea, termodinamica, electrochimia şi ingineria civilă.
A studiat la Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri din Bucureşti, pe care a absolvit-o la nici 21 de ani, ca şef de promoţie. Apoi a luat drumul Parisului, fiindcă acolo putea să se pregătească mai bine în domeniul spre care se mutase interesul său – electrotehnica, absolvă Şcoala superioară de electricitate, în paralel cu studiile de fizică, la Universitate. Rămâne în Franţa şi după încheierea studiilor, pentru a-şi da doctoratul în fizică, pe care l-a obţinut în prezenţa unei comisii strălucite, formată din Henri Poincaré, Gabriel Lippmann şi Henri Moissan, scrie ziarullumina.ro.
După ce a predat un an electrotehnica la Universitatea din Lille, a revenit în ţară, unde se înfiinţase Catedra de electricitate şi electrotehnică, la Şcoala Naţională de Drumuri şi Poduri. Modernizează învăţământul românesc şi astfel ia fiinţă Şcoala Politehnică pe care o conduce timp de 20 de ani. Activitatea savantului Karpen a fost bogată, putând enumera doar cele mai importante activităţi şi invenţii: participă la electrificarea oraşelor Câmpina şi Constanţa, inventează pilele Karpen, propune Academiei din Paris folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la distanţă mare, a construit postul de telegrafie de la Băneasa, a studiat aderenţa fierului la beton. Inventatorul român s-a stins din viaţă în 1964.
Dispozitivul SF de la Muzeul Tehnic „Dimitrie Leodina”
Una din invenţiile lui Karpen este însă la limita SF-ului, şi anume una din pilele Karpen, care se apropie poate cel mai mult dintre toate dispozitivele create de un perpetuum mobile. „Pila termoelectrică cu temperatură uniformă”, cum este denumit dispozitivul de către inventatorul lui, este formată din electrozi de aur şi de platină neagră, cufundaţi în acid sulfuric de înaltă puritate. Inventatorul a promis că această pilă va funcţiona pentru totdeauna şi, într-adevăr, la şase decenii de la creare încă merge, generând electricitate. Se pare că savantul român a descoperit ceva de o mare importanţă, numai că această pilă, aflată în prezent la Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida” din Bucureşti, nu este accesibilă marelui public, fiind închisă într-un seif. O posibilă sursă inepuizabilă de energie aşteaptă încă intrarea în producţie de masă, dar cine ştie din ce cauze aceasta nu se întâmplă…
