La data de 18 iulie 1938, trecea la cele veșnice Regina Maria a României, lăsând în urmă un popor îndurerat căruia, timp de 13 ani, i-a fost o suverană devotată și pe care, de-a lungul vieții sale, l-a iubit cu inimă de mamă, relatează Biserica Sfânta Treime Ghencea.
Despre acest moment trist, Nicolae Iorga afirma: „A plecat dintre noi un suflet mare, o voinţă de oţel şi o inimă caldă. A simţit, a luptat şi a suferit cu noi şi pentru noi. Nici un dor al nostru nu i-a fost străin, nicio durere a noastră n-a rămas neştiută de dânsa. A dat sfatul cel bun şi mângâierea cea mai duioasă. Am fi cel din urmă dintre neamurile lumii dacă am uita-o”.
Ca semn al dragostei și prețuirii sale pentru această țară, în anul 1933, a redactat la Balcic, un testament simbolic, prin care a binecuvântat România și și-a exprimat dorința ca inima sa să fie adusă și așezată în Biserica Stella Maris, de la Balcic.
Regina Maria a fost înmormântată la Mănăstire Curtea de Argeș, alături de Regele Ferdinand, iar inima sa, după o călătorie îndelungată, a fost adusă, la inițiativa Regelui Mihai I, în anul 2015, la Castelul Pelișor și așezată în camera în care aceasta a adormit întru Domnul.
Veșnică să îi fie pomenirea!
„Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută”. – fragment din Testamentul Reginei Maria
