Florin Bănescu a fost fiul lui Marcu Bănescu – preot ortodox și doctor în teologie și al Elenei – Brândușa (n. Imbrea) – învățătoare.
A urmat școala primară la Caransebeș, iar liceul la Timișoara, fiind elev la „C.D. Loga”. Tot în Timișoara, Bănescu a urmat Facultatea de Medicină, pe care a absolvit-o în anul 1962.
De atunci și până în 1964, Florin Bănescu a practicat medicina generală în localitățile Cogealac, Jurilovca și Babadag. Apoi, între anii 1964 – 1965, Florin Bănescu s-a specializat în medicina muncii la București, ulterior fiind medic secundar la Medgidia și Constanța (1965 – 1969), medic de medicina muncii la Hunedoara (1969 – 1971) și medic primar la Direcția de Sănătate Publică din Arad (1971 – 2002), precizează site-ul printrecarti.ro.
În paralel, el a desfășurat și o activitate de scriitor.
A debutat în revista literară „Orizont”, Timișoara, nr. 10, 1968, publicând proză. În anul 1973 a publicat primul său volum, intitulat „Să arunci cu pietre în soare”.
A colaborat cu reviste prestigioase din țară precum: „România Literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața Românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Apostrof”, „Arca”, „Oglinzi paralele” și „Familia”.
Cariera sa literară a fost distinsă cu: Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara pentru romanul „Tangaj” (1980); premii ale filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumele: „Oameni și lupi, biserici și tei” (1995) și „Despre arta burlanieră” (1997); premiul „Opera Omnia” pentru volumul antologic „Calendar pe o sută de ani” și pentru întreaga activitate literară; premiul revistelor „Ateneu” și „Vatra” (1982).
Florin Bănescu a tradus în colaborare cu scriitorul Ondrej Stefanko numeroase cărți din limba slovacă.
La data de 11 iulie 2003, la Arad, Florin Bănescu înceta din viață.
