În luna aprilie 1866, după Unirea Principatelor Române, se înființa la București una dintre primele instituții fundamentale pentru consolidarea statului român modern, Societatea Literară Română, reorganizată un an mai târziu în Societatea Academică Română și transformată în anul 1879 în Academia Română. Încă de la constituire, Academia Română s-a dorit a fi cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală al țării, care să reunească personalități cu realizări de excepție în toate domeniile spiritului.
Misiunea Academiei Române, concentrată inițial pe normarea limbii române și pe studiul istoriei naționale, s-a diversificat de-a lungul secolului al XIX-lea, fiind reprezentată de preocupările membrilor a trei secții științifice: literară-filologică, istorie și arheologie, științe naturale. În cadrul acestor secții s-au reunit exponenții elitelor intelectuale din epocă.
Odată cu progresul cercetării și diversificarea științelor, Academia Română a dezvoltat noi direcții de studiu, reflectând dinamica societății. În prezent, Academia Română are 14 secții, acoperind domenii precum: literatură, lingvistică, istorie, geonomie, fizică, chimie, biologie, medicină, agronomie, științe economice, științe juridice, arte plastice și cinematografie, știința și tehnologia informației. Direcțiile actuale ale Academiei continuă misiunea sa inițială, aceea de a participa activ la viața societății și de a fi garantul unității românilor din toate provinciile istorice.
Prin hotărârea Prezidiului Academiei Române, din anul 2000, Ziua Academiei Române este sărbătorită în fiecare an în data de 4 aprilie.
