Lumină și parfum de flori în jur. Bucurie și speranță că trăim sărbătoarea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu sufletele deschise și smerite, prin Jertfa Lui, care ne-a adus Izbăvirea! Cu fiecare gând și fiecare lucru îndrăznim să ne apropiem de El, Primăvara veșnică, Lumina eternă, Mila și Izvorul infinitei Iubiri. Nădejdea pe care ne-a sădit-o El în inimi ne dă curajul cu care, de fiecare dată în această perioadă de renaștere spirituală, îndrăznim să ne dorim comuniunea și desăvârșirea, punctează ziarullumina.ro.
Cu fiecare Paști, avem în suflet sentimentul de a face un plus de bine, de a nu-L mâhni pe Dumnezeu și de a face puțin mai mult pentru semeni. Sentimentul care ne domină inima în preajma Sărbătorii Luminii ne invită să ne recunoaștem din ce în ce mai mult vina, neputința și neîmplinirea Cuvântului dătător de Viață. Prin purtarea Sa de grijă, în acest decor luminos, ne aduce balsamul potrivit înnobilării ce ne trece de la iarna rece a deznădejdii la speranța primăverii calde și aducătoare de viață și frumos. Dar ce ar fi omul fără speranță, fără nădejdea Învierii? Ar fi un nonsens… „care vine de nicăieri și pleacă spre nicăieri”, așa cum spunea marele publicist și filosof creștin Petre Țuțea.
Sărbătoarea Învierii sau Paștile este una dintre cele mai mari Praznice Împărătești, prin care toți creștinii Îl mărturisesc pe Hristos Cel răstignit și înviat. Dacă pentru evrei sărbătoarea Paștilor reprezenta trecerea de la robia egipteană la libertatea spre Pământul Făgăduinței, pentru noi înseamnă trecerea de la moarte la viața veșnică. Raiul se deschide pentru noi cei care încercăm să-L urmăm aici, în lumea plină de încercări și provocări majore.
Tinerii, atât de debusolați și încercați, devin ușor pradă influențelor New Age, păgubitoare de suflet. Astfel, ei rămân din ce în ce mai departe de reperele morale și, implicit, mai departe de Dumnezeu. Ca profesor de religie încerc an de an să aplic pe cât este posibil, fără a constrânge sau a-i influența cumva pe elevi, învățătura lui Hristos, mai ales în perioada premergătoare Paștelui. Conștientizarea necesității pregătirii sufletești a fiecărui creștin, fie adult, fie copil sau tânăr, este tot mai evidentă. De aceea, prezența la biserică a elevilor împreună cu profesorul de religie este un mijloc potrivit pentru apropierea de Sfintele Taine ale Mântuitorului Iisus Hristos, iar sărbătoarea Învierii se va face mai mult simțită astfel.
Elevii continuă în familie practicarea vieții religioase, prin participarea la Denii și slujbele Sfintei Învieri. De asemenea, sunt îndemnați să-și ajute mamele și bunicile în gospodărie, la prepararea bucatelor tradiționale de Paști sau la alte activități gospodărești.
Bucurie, pace, lumină
În urma discuțiilor constructive avute cu unii dintre elevi, am fost determinată să vă împărtășesc sentimentele și gândurile lor legate de această mare sărbătoare:
„Ce înseamnă pentru mine Învierea? Bucurie, pace, lumină. Comuniunea cu familia și cu cei din Biserica lui Hristos. Bucuria că vechiul Adam părăsește întunericul iadului și se înalță spre lumina Raiului, ținut în brațe părintești de Noul Adam, Hristos. Pacea sufletului, lumina Raiului, acestea înseamnă pentru mine Învierea. Iar înaintea sfintei sărbători, alte bucurii: cântările deniilor și minunea curățirii sufletului prin Taina Spovedaniei, a primirii lui Hristos euharistic. Bucurați-vă! Pace vouă!” (Maria Modiga).
„Praznicul Învierii Domnului este esențial pentru viața creștinului, atât în plan cultural, și aici mă gândesc la operele literare ale marilor noștri poeți, cum ar fi: Mihai Eminescu, George Coșbuc, Octavian Goga, Adrian Păunescu și alții, care au surprins atât de bine și de frumos evenimentul ce a zguduit și schimbat lumea: Învierea Domnului, cât și în plan social și chiar familial, fiind un prilej de bucurie prin prezența și comuniunea cu cei dragi. Însă latura duhovnicească mi se pare cea mai importantă, deoarece este cea mai bogată perioadă în rugăciune și slujbe religioase. Aceste slujbe se numesc Denii și au loc doar în perioada premergătoare Paștelui. Împreună cu mama, particip an de an la majoritatea slujbelor, iar emoția cea mai mare mi-o provoacă trecerea pe sub Sfânta Masă și cântarea Prohodului Domnului, în Vinerea Mare. Cu nerăbdare așteptăm noaptea Învierii, când luăm Lumina Sfântă și cântăm cu toții, la unison, Hristos a înviat! Astfel, pentru elevii de azi, praznicul Învierii Domnului face ca această sărbătoare religioasă să devină un prilej de bucurie desăvârșită” (Petru Stoica).
„Primăvara este asociată cu marea sărbătoare a Învierii! Dumnezeu poruncește soarelui să își reverse razele sale asupra întregii creații. Natura întreagă se trezește la viață: florile sorb în potirul lor picături de lumină și de căldură. Păsările își ostoiesc dorul de acasă, întorcându-se nerăbdătoare la vechile lor cuiburi, fluturii dansează în horă cu bucuria trezirii la viață, dezmorțindu-și aripioarele, sărutând blând petalele de catifea ale florilor. Albinele harnice își umplu desagile cu polen. Toată natura se bucură de primăvară și de Înviere. Îmi este drag să privesc florile din grădina bunicii, nu doar să le admir, ci să le și îngrijesc. Apoi, îmi place să merg la biserică și să mă spovedesc pentru a-L primi pe Hristos Cel înviat, cu sufletul curat” (Ștefan Modiga).
„Pentru mine Sărbătoarea Învierii este un prilej de bucurie și recunoștință. Apreciez foarte mult momentele în care întreaga familie se adună și se fac pregătirile de Paști. Învierea Domnului reprezintă dovada faptului că există viață și dincolo de moarte. A crede în Înviere înseamnă a crede în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există și dacă El a creat Universul și are putere asupra lui, atunci El are puterea de a învia morții” (Andrei David).
„Pentru mine, Sărbătoarea Învierii este o adevărată și incontestabilă minune! Împreună cu părinții, în anul 2022 am hotărât să mergem de Înviere în Țara Sfântă, Israel, chiar la Ierusalim! Am trăit momente de o înălțare sufletească ce nu pot fi descrise în cuvinte. Am stat în biserica ortodoxă, aproape de Sfântul Mormânt, și am văzut cum s-au coborât mici fulgere care aprindeau mănunchiurile de lumânări din mâinile oamenilor. Eu am primit Lumina Sfântă de la cei care erau mai aproape de Mormânt decât mine. Am păstrat mult timp lumina într-un felinar chiar și în camera hotelului unde am fost cazați. Cred că pentru orice creștin este important să ajungă o dată în viață la Mormântul Sfânt, să primească Lumina Învierii lui Hristos! În restul anilor, merg la biserica din cartier pentru a primi Lumină și a participa la slujbă până la sfârșit, pentru a mă împărtăși și a lua paști!” (Mihai Gagu).
Prin Învierea Sa, Hristos ne-a oferit sensul vieții, acela de a trăi aici, pe pământ, de două mii de ani, în Lumina Învățăturii și a Jertfei Sale. Viața în Hristos și cu Hristos ne duce spre mântuire, la Binele Veșnic. Credem că Harul Domnului nostru Iisus Hristos ne va ajuta să permanentizăm parcurgerea drumului Crucii, spre Înviere. Astfel, ne vom putea bucura asemenea Femeilor Mironosițe și Sfinților Săi Apostoli, la Arătările Mântuitorului după Înviere. Așadar, să rostim cu tărie, copii, părinți și dascăli: „Hristos a înviat! Adevărat a înviat!”
Un articol de Prof. Rozalia Dorina Rusu
