Ouăle se ciocnesc după anumite reguli de Paşte. Oul are trei părţi: vârful (care se numeşte cap), partea opusă (dos) şi feţele laterale (coaste sau burtă). În prima zi de Paşte se ciocneşte numai „cap cu cap”, a doua zi se poate ciocni „cap cu dos”, iar în zilele următoare „dos cu dos” sau „burtă cu burtă”.
Se ciocnesc numai ouă roșii, după un anumit ceremonial care, în comunitățile rurale, se păstrează fără abatere. Ca regulă generală, primul care ciocneşte este cel mai vârstnic bărbat de la masă. Astfel, persoana mai în vârstă ciocneşte capul oului ţinut de partener, rostind cunoscuta formula „Hristos a înviat!”, în timp ce acesta va răspunde cu cuvintele „Adevărat a înviat!”, precizează site-ul muzeuzalau.ro.
Ciocnesc mai întâi soţii între ei, apoi copiii cu părinţii, după care părinţii cu celelalte rude, cu prietenii şi vecinii invitaţi la masă.
Fiecare membru al familiei trebuie să mănânce mai întâi un ou sfinţit, după care se consumă din celelalte bucate.
Ouăle roşii sunt singurele care pot fi date de pomană pentru sufletul unuia trecut la cele veșnice.
În tradiţia populară românească, ouăle de Paşti sunt purtătoare minuni: vindecă boli sau protejează animalele din gospodărie. Culorile folosite sunt: roşu, galben, verde, albastru, lila.
În trecut ouăle erau vopsite în culori vegetale, preparate după reţete străvechi, cu o mare varietate de procedee şi tehnici. Plantele, în funcţie de momentul când erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul în care erau combinate, ofereau o gamă extrem de variată de nuanţe. Cel mai des se foloseau pentru vopsit ouăle, cojile de ceapă.
A consemnat Olimpia Mureșan, muzeograf
