În România, unul din cinci tineri cu vârsta între 20 şi 34 de ani nici nu lucrează, nici nu învaţă. Cei mai mulţi dintre aceşti tineri trăiesc în mediul rural şi nu au terminat opt clase. Îi găsim şi la oraşe, unde îşi omoară timpul prin baruri şi la pariuri sportive. În România, 730 de mii de tineri cu vârste între 20 şi 34 de ani nu sunt nici angajaţi, nici studenţi. Fenomenul este mult mai prezent la sat, unde tinerii abandonează timpuriu şcoala.
La oraş, mulţi stau pe banii părinţilor şi pierd timpul la pariuri sportive sau prin baruri. Şi asta în timp ce patronii se confruntă cu cea mai mare criză a forţei de muncă de după 1990. Cauza principală este indiferența. Dacă nu-ți ajung banii, îți poți lua două slujbe, poți lucra ceva și de acasă. Da, e mai greu decât să stai să te uiți la seriale și să pierzi vremea pe FB, ești rupt de oboseală seara și poate ți se pare că nu ai tocmai viața pe care ai visat-o.
Dar pentru a evolua, trebuie să faci sacrificii și nu e de ajuns să faci act de prezență la serviciu și să rupi ușa la ora 4, ca bugetarii, pentru ca apoi să te plângă că ai salariu mic. În plus, piața muncii e liberă. Poți să mergi la căpșuni în Spania, poți să te faci șofer de TIR, poți să vinzi mașini aduse din Germania sau haine pe olx, poți să te faci blogger, dacă ești talentat.
Poți chiar să te angajezi la stat, că sunt destule posturi libere, unele se dau chiar fără pile. Ai atâtea oportunități, dar tu preferi să stai acasă și să te lamentezi. Și, când vii la un interviu de angajare, primele întrebări pe care le pui sunt legate de salariu și de programul de lucru.
Chiar stăm degeaba?
Sursa: doxologia.ro
