Copiii ca persoane umane în creştere sunt darurile cele mai scumpe ale lui Dumnezeu pentru părinţi şi pentru umanitatea întreagă, care fără copii nu-şi mai poate continua existenţa. Însă aceste daruri minunate, pentru istorie şi veşnicie, trebuie cultivate cu multă atenţie, multă iubire şi multă răbdare. Naşterea, creşterea şi educaţia copiilor sunt o lucrare sfântă de împlinire a omului prin iubirea faţă de cei mai apropiaţi semeni ai săi: soţia, copiii, rudele, prietenii, vecinii, colegii şi toţi cei care îi cer ajutor, scrie basilica.ro.
Creşterea copiilor în plan biologic şi spiritual este şi o maturizare a părinţilor în iubirea lor darnică, harnică şi responsabilă. Copiii trebuie educaţi în duhul Evangheliei iubirii lui Hristos şi al valorilor creştine, prin rugăciune şi îndemn la viaţă sfântă şi fapte bune. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă: „Părinţii să se îngrijească nu de modul cum vor dobândi bani copiii lor, ci de modul cum vor dobândi evlavie şi bogăţie sufletească. Trebuie să-i educe astfel încât să nu aibă nevoie de multe lucruri, să nu se dedea dorinţelor vremurilor de astăzi. Trebuie încă să cerceteze cu atenţie când ies copiii lor din casă şi când se întorc, unde se duc şi cu cine se întovărăşesc. Dacă nesocotesc aceste îndatoriri ale lor, vor da răspuns în faţa lui Dumnezeu”.
Modelând spiritual caracterul copiilor, părinţii cultivă totodată bunătatea şi nobleţea lor părintească, astfel încât copiii buni devin fericire pentru părinţi, iar părinţii buni fericire pentru copii. În familie se cultivă spiritul comuniunii de iubire paternă, filială şi fraternă, se formează personalitatea. După cum tatăl sau mama nu sunt în familie fiinţe impersonale, tot astfel nici copilul nu este în familie o fiinţă impersonală, ci o persoană unică şi irepetabilă.
Copilul are un chip şi un nume, iar sufletul său este chemat la viaţă pe pământ şi în ceruri, omul fiind creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu. Cu ajutorul părinţilor şi al celorlalţi membri ai mediului familial şi social, copilul îşi formează prima imagine despre lume şi societate, cultivă dragostea de părinţi şi fraţi, respectul faţă de aproapele şi de locurile natale. Caracterul copiilor nu se formează numai prin cuvinte şi activităţi, ci şi prin modul de viaţă al părinţilor, prin exemplul dat de aceştia.
Legătura armonioasă şi afectivă cu părinţii, care este mai intensă la vârsta copilăriei, constituie componenta principală a formării copilului. Tendinţa copiilor de a-i imita pe părinţi se menţine chiar şi atunci când aceştia îşi formează propriile familii. Îndeosebi legătura armonioasă dintre părinţi şi a copiilor cu părinţii lor este cea mai bună temelie pentru dezvoltarea morală şi spirituală a copiilor. Prin studiu, cu timp şi fără timp, şi activităţi educative, copiii valorifică cei mai frumoşi ani ai vieţii, folosind timpul în mod eficient pentru a deveni oameni înţelepţi şi competenţi, buni şi paşnici, harnici şi darnici
