„Vreme trece, vreme vine.” Eminesciana glosare, în simplitatea ei atât de adâncă, dă întreaga măsură a veşniciei timpului şi a măcinişului clipei.
Vremea cea nesfârşită şi vremurile lunecătoare, risipite precum fumul. Se spune despre vremuri că sunt aidoma oamenilor şi oamenii asemenea lor.
Există, fără îndoială, o legătură de vase comunicante între aceste două realităţi. Umanitatea colorează epocile, timpurile, dându-le reliefuri, sensuri, identitate.
Dar şi vremurile modelează comportamentele umane.
De asta, nu întâmplător, ci după experienţe, desigur amare, cronicarul a oftat, scriind despre Moldova şi moldoveni că se află sub apăsarea vremurilor.
Sursa: doxologia.ro
