Sunt oameni care nu mai pun mâncarea pe masă, o pun pe internet. Nu mai aprind grătarul ca să-și strângă familia, ci ca să aprindă invidia vecinilor. Carnea nu se frige pentru copii, se frige pentru story, precizează site-ul marturieathonita.ro.
Fumul nu se ridică spre cer, se ridică spre camerele telefoanelor. Important nu e gustul, nu e liniștea, nu e masa împreună, ci să se vadă. Să știe alții. Să moară vecinul de ciudă.
Alte articole
Ajungem să mâncăm reci bucate calde, pentru că poza a fost mai importantă decât momentul. Copilul așteaptă cu furculița în mână, dar telefonul trebuie să prindă unghiul bun. Soția așază masa, dar bărbatul așază filtrele. Masa nu mai e loc de rugăciune, e studio foto. Grătarul nu mai e prilej de mulțumire, e declarație de statut.
Și ne mirăm că nu ne mai satură nimic. Pentru că foamea nu mai e în stomac, e în orgoliu. Mâncăm mult, postăm mult, dar rămânem goi. Avem farfurii pline și suflete flămânde. Avem mese bogate și relații sărace. Avem grătare dese și conversații rare.
Trăim într-o lume în care oamenii nu mai întreabă „cu cine mănânci?”, ci „câte like-uri ai luat?”. Nu mai contează dacă la masă e pace, ci dacă poza a prins bine. Nu mai contează dacă familia e unită, ci dacă poza e apreciată. Vecinii văd carnea, dar nu văd certurile. Văd platoul, dar nu văd tăcerile. Văd grătarul, dar nu văd golul din casă.
Mâncarea, care era dar de la Dumnezeu, a ajuns instrument de competiție. Masa, care trebuia să unească, a ajuns să compare. Bucuria simplă a devenit spectacol. Și, încet, ne pierdem firescul. Ne pierdem rușinea. Ne pierdem recunoștința.
Poate ar trebui să ne întrebăm sincer: pentru cine gătim? Pentru ai noștri sau pentru alții? Pentru suflet sau pentru imagine? Pentru mulțumire sau pentru validare? Pentru liniște sau pentru aplauze virtuale?
Nu toate mesele trebuie văzute. Nu toate grătarele trebuie anunțate. Unele lucruri sunt frumoase tocmai pentru că rămân în casă, în familie, în tăcere. Dumnezeu nu Se uită la poze. Se uită la inimă.
Iar vecinii… ei văd ce e pe masă. Dumnezeu vede ce e în om.
