Vedem copii de toate vârstele care butonează telefoanele de dimineață până seara și nimeni nu pare deranjat. Ceea ce nu știu nici părinții, nici vecinii și, desigur, nici rudele este că acele telefoane nu sunt folosite pentru a lucra, ci pentru a naviga pe internet, pe diverse site-uri mai mult sau mai puțin obscure, pentru a vorbi cu colegii ore în șir sau pentru a se juca în rețea diverse jocuri cu aspect sângeros, scrie doxologia.ro.
Trăim într-o lume în continuă mișcare, totul se transformă. Primul lucru care se transformă este generația viitoare. Vedem copii de toate vârstele care butonează telefoanele de dimineață până seara și nimeni nu pare deranjat de acest lucru. Ba, dimpotrivă, părinții îi privesc admirativ, spunând tuturor celor care vor să-i audă, rude sau vecini, cât de deștepți sunt copiii lor pentru că știu să lucreze pe calculator. Este foarte adevărat că telefoanele actuale sunt niște calculatoare în miniatură.
Ceea ce nu știu nici părinții, nici vecinii și, desigur, nici rudele este că acele telefoane nu sunt folosite pentru a lucra, ci pentru a naviga pe internet, pe diverse site-uri mai mult sau mai puțin obscure, pentru a vorbi cu colegii ore în șir sau pentru a se juca în rețea diverse jocuri cu aspect sângeros.
Telefoanele mai au o întrebuințare, fiind folosite la teme: elevii fie copiază compuneri, referate, eseuri pentru limba română, fie traduc texte sau compuneri pentru limbile străine, fie rezolvă exerciții la matematică, fizică, chimie prin diverse programe. Totul, fără niciun efort. Ne mirăm, apoi, că puși în fața unor situații – speciale, spunem acum, normale, spuneam cândva – nu sunt în stare să rostească sau să scrie prea multe cuvinte.
Copiii de azi nu mai citesc mare lucru, poate doar vreo știre „bombă” despre nu știu ce cântăreață sau actriță, despre vreun actor, cântăreț sau fotbalist. Până și literatura s-a schimbat și s-a adaptat noilor generații. Au apărut și sunt foarte la modă jurnalele. Desigur, aduse din străinătate, foarte ușor de citit, cu multe dialoguri, cu un limbaj simplu, care nu pune în niciun fel imaginația copiilor la contribuție. Aceste jurnale nu reprezintă o bază pe care să se poată construi cultura generală a unui viitor adult. Nu trebuie, așadar, să se mire cineva că la evaluările naționale, la olimpiadele școlare sau la bacalaureat sunt acordate note mici și foarte mici la proba de limba română.
Și, atunci, ce informații vor transmite mai departe astfel de adulți copiilor lor? Vor citi de pe telefon, îi vor lăsa pe copii să caute singuri pe internet?
Încă nu este prea târziu. Poate că ne vom trezi la realitate și vom avea grijă de copiii noștri, îi vom învăța tot ceea ce am aflat și noi de la părinții și bunicii noștri, astfel încât să avem o generație cu care să ne mândrim pe viitor.
Un articol de Alina Ane-Maria Pripon
