sâmbătă, mai 17, 2025
Timpul Credinței
  • Cultură
  • Diverse
  • Editorial
  • Educație
  • Opinii
  • Ortodoxia in diaspora
  • Religie
  • Reportaj
  • Sănătate
  • Sinaxar
  • Social
Niciun rezultat
Vedeți toate rezultatele
Timpul Credinței

Experienţa de viaţă a părinţilor poate fi un sprijin la care copiii pot apela în mod liber

editor-dariusdamian de editor-dariusdamian
25/04/2024
in Educație, Social
136
DISTRIBUIRI
1.2k
VIZUALIZĂRI
Share on FacebookShare on Twitter

Atașamentul și sentimentele de afecțiune ale mamei și tatălui față de copiii lor rămân puternice toată viața. Uneori, modul în care se raportează unii la alții, de-a lungul anilor, păstrează caracteristicile din copilărie. Părinții noștri sunt părinți toată viața, nu doar în perioada copilăriei noastre, scrie doxologia.ro.

Unii părinţi acceptă cu greu faptul că fiul sau fiica lor a devenit adult, cu viaţă independentă. Pentru unii părinţi, a recunoaşte maturizarea copiilor lor, ieşirea din stadiul de dependenţă este echivalent cu trăirea unui sentiment de gol interior, asociat ideii de inutilitate. Aceste trăiri pot apărea în momentul în care copiii pleacă din casa părintească pentru a-şi continua studiile, a-şi găsi un loc de muncă, sau pentru a-şi întemeia, la rândul lor, o familie. Astfel, etape normale în evoluţia unui tânăr, pot fi de multe ori încărcate de sentimente de vinovăţie şi teamă din partea acestuia, precum şi de dezamăgire şi tristeţe din partea părinţilor.  Aceste sentimente, care uneori nu sunt complet conştientizate şi nici recunoscute în mod deschis, duc la tensiuni. Copiii pot rămâne şi la vârsta maturităţii cu o stare de dependenţă faţă de controlul şi aprobarea din partea părinţilor sau poate trece la cealaltă extremă, devenind rebel, intolerant la orice formă de autoritate.

Alte articole

Cea de-a XII-a ediție a Simpozionului Internațional „Dumitru Stăniloae”, la final

17/05/2025

Întâlnirea Cercului pedagogic al consilierilor școlari Botoșani, ediția a II-a

17/05/2025

Independenţa la care a ajuns copilul nu înseamnă abandon

În cazul părinţilor putem observa o serie de aşteptări sub forma: „întotdeauna am sperat să rămâi cu noi”, „nu credeam că ai să ne părăseşti, după tot ce am făcut pentru tine”. Psihologii vorbesc în această etapă din evoluţia unei familii, în care copiii ajunşi la vârsta maturităţii pleacă din casa părintească, de sindromul cuibului părăsit.

În perioada copilăriei, atunci când personalitatea era în formare, cea mai mare parte a afecţiunii şi grijii părinteşti lua formă de sfaturi. Ce e bine să faci şi ce nu e bine; unde e bine să mergi şi unde nu e bine; ce se întâmplă dacă face asta sau cealaltă. În multe situaţii, acest comportament se menţine şi în contextul în care copilul devine deja adult. Reacţiile pe care le pot avea tinerii adulţi în aceste situaţii pot fi de revoltă, respingere, mai mult sau mai puţin ferme, sau de acceptare necritică, în detrimentul propriei autonomii. În aceşti parametri, relaţia părinte-copil se poate transforma într-o încercare permanentă şi tensionată de a stabili şi restabili limitele. Conflicte, reproşuri, urmate de sentimente de vinovăţie, împăcări, consolări, se pot succeda periodic, formând un ciclu.

Este nevoie, în aceste momente, de multă răbdare din partea fiecăruia, pentru a-şi înţelege propriile sentimente şi sentimentele celuilalt. De asemenea, este importantă înţelegerea faptului că independenţa la care a ajuns copilul nu înseamnă abandon, lipsă de recunoştinţă, ci doar o etapă firească de dezvoltare.

Sentimentele de afecţiune dintre părinţi şi copii nu dispar, ci doar se reaşează pe alte baze. 

O nouă perioadă, un nou început

Pe lângă suferinţa şi tensiunile pe care această etapă le poate presupune, în momentul în care ea este acceptată, în special de către părinţi, le poate aduce acestora multe beneficii. Astfel, timpul liber pe care îl au, ca urmare a eliberării de grija copiilor, poate fi întrebuinţat în beneficiul personal. Este bine ca părinţii să reînveţe să se bucure pentru ei înşişi, să redescopere lucrurile pe care şi le-ar fi dorit să le facă, dar nu aveau timp, fiind ocupaţi cu grijile pentru copii. Este bine ca părinţii să înveţe din nou să îşi acorde atenţie lor înşişi şi partenerului de viaţă, să redevină „persoana cea mai importantă”.  

În loc să privească această perioadă ca un declin, o apropiere a sfârşitului, ea poate deveni un nou început. De la micile plăceri precum a savura un ceai sau o cafea împreună, în linişte, a citi o carte pe care demult îşi doreau să o citească, a planta şi îngriji flori sau a creşte un animal de companie, până la stabilirea de noi planuri, călătorii, implicarea în activităţi umanitare, de voluntariat, derulate fie în cadrul organizaţiilor umanitare, fie în cadrul Bisericii, pot fi activităţi care să le aducă bucurie.

Întâlnirea tinerilor soţi, în cadrul familiei, este ceva unic, creator

Este important ca părinţii să accepte faptul că nu doar viaţa pe care copilul lor a avut-o în cadrul familiei este cea bună, sau „cea mai bună”, chiar dacă această experienţă a fost foarte utilă şi i-a transmis valorile de bază. Este, de asemenea, important ca tânărul adult să se poată desprinde de tiparele rigide care sunt transmise prin: „să faci aşa, că e cel mai bine” sau „tu să nu faci ca aşa, că uite ce se întâmplă” şi să îşi construiască propria viaţă şi propria familie. Întâlnirea tinerilor soţi, în cadrul familiei, este ceva unic, creator, fiecare venind cu bagajul său de experienţă, din propria familie de origine, care trebuie armonizat în mod creator, flexibil.

În momentul în care relaţia părinte-copil se reechilibrează, prin diminuarea presiunilor şi acceptare reciprocă, experienţa de viaţă a părinţilor poate fi un sprijin la care copiii pot apela în mod liber, în momentul în care simt nevoia.

Un articol de Dana Alecu

Relația dintre copiii adulți și părinții lor

Părinții noștri sunt părinți toată viața, nu doar în perioada copilăriei noastre. Atașamentul și sentimentele de afecțiune ale mamei și tatălui față de copiii lor rămân puternice toată viața. Uneori, modul în care se raportează unii la alții, de-a lungul anilor, păstrează caracteristicile din copilărie.

Unii părinţi acceptă cu greu faptul că fiul sau fiica lor a devenit adult, cu viaţă independentă. Pentru unii părinţi, a recunoaşte maturizarea copiilor lor, ieşirea din stadiul de dependenţă este echivalent cu trăirea unui sentiment de gol interior, asociat ideii de inutilitate. Aceste trăiri pot apărea în momentul în care copiii pleacă din casa părintească pentru a-şi continua studiile, a-şi găsi un loc de muncă, sau pentru a-şi întemeia, la rândul lor, o familie. Astfel, etape normale în evoluţia unui tânăr, pot fi de multe ori încărcate de sentimente de vinovăţie şi teamă din partea acestuia, precum şi de dezamăgire şi tristeţe din partea părinţilor.  Aceste sentimente, care uneori nu sunt complet conştientizate şi nici recunoscute în mod deschis, duc la tensiuni. Copiii pot rămâne şi la vârsta maturităţii cu o stare de dependenţă faţă de controlul şi aprobarea din partea părinţilor sau poate trece la cealaltă extremă, devenind rebel, intolerant la orice formă de autoritate.

Independenţa la care a ajuns copilul nu înseamnă abandon

În cazul părinţilor putem observa o serie de aşteptări sub forma: „întotdeauna am sperat să rămâi cu noi”, „nu credeam că ai să ne părăseşti, după tot ce am făcut pentru tine”. Psihologii vorbesc în această etapă din evoluţia unei familii, în care copiii ajunşi la vârsta maturităţii pleacă din casa părintească, de sindromul cuibului părăsit.

În perioada copilăriei, atunci când personalitatea era în formare, cea mai mare parte a afecţiunii şi grijii părinteşti lua formă de sfaturi. Ce e bine să faci şi ce nu e bine; unde e bine să mergi şi unde nu e bine; ce se întâmplă dacă face asta sau cealaltă. În multe situaţii, acest comportament se menţine şi în contextul în care copilul devine deja adult. Reacţiile pe care le pot avea tinerii adulţi în aceste situaţii pot fi de revoltă, respingere, mai mult sau mai puţin ferme, sau de acceptare necritică, în detrimentul propriei autonomii. În aceşti parametri, relaţia părinte-copil se poate transforma într-o încercare permanentă şi tensionată de a stabili şi restabili limitele. Conflicte, reproşuri, urmate de sentimente de vinovăţie, împăcări, consolări, se pot succeda periodic, formând un ciclu.

Este nevoie, în aceste momente, de multă răbdare din partea fiecăruia, pentru a-şi înţelege propriile sentimente şi sentimentele celuilalt. De asemenea, este importantă înţelegerea faptului că independenţa la care a ajuns copilul nu înseamnă abandon, lipsă de recunoştinţă, ci doar o etapă firească de dezvoltare.

Sentimentele de afecţiune dintre părinţi şi copii nu dispar, ci doar se reaşează pe alte baze. 

O nouă perioadă, un nou început

Pe lângă suferinţa şi tensiunile pe care această etapă le poate presupune, în momentul în care ea este acceptată, în special de către părinţi, le poate aduce acestora multe beneficii. Astfel, timpul liber pe care îl au, ca urmare a eliberării de grija copiilor, poate fi întrebuinţat în beneficiul personal. Este bine ca părinţii să reînveţe să se bucure pentru ei înşişi, să redescopere lucrurile pe care şi le-ar fi dorit să le facă, dar nu aveau timp, fiind ocupaţi cu grijile pentru copii. Este bine ca părinţii să înveţe din nou să îşi acorde atenţie lor înşişi şi partenerului de viaţă, să redevină „persoana cea mai importantă”.  

În loc să privească această perioadă ca un declin, o apropiere a sfârşitului, ea poate deveni un nou început. De la micile plăceri precum a savura un ceai sau o cafea împreună, în linişte, a citi o carte pe care demult îşi doreau să o citească, a planta şi îngriji flori sau a creşte un animal de companie, până la stabilirea de noi planuri, călătorii, implicarea în activităţi umanitare, de voluntariat, derulate fie în cadrul organizaţiilor umanitare, fie în cadrul Bisericii, pot fi activităţi care să le aducă bucurie.

Întâlnirea tinerilor soţi, în cadrul familiei, este ceva unic, creator

Este important ca părinţii să accepte faptul că nu doar viaţa pe care copilul lor a avut-o în cadrul familiei este cea bună, sau „cea mai bună”, chiar dacă această experienţă a fost foarte utilă şi i-a transmis valorile de bază. Este, de asemenea, important ca tânărul adult să se poată desprinde de tiparele rigide care sunt transmise prin: „să faci aşa, că e cel mai bine” sau „tu să nu faci ca aşa, că uite ce se întâmplă” şi să îşi construiască propria viaţă şi propria familie. Întâlnirea tinerilor soţi, în cadrul familiei, este ceva unic, creator, fiecare venind cu bagajul său de experienţă, din propria familie de origine, care trebuie armonizat în mod creator, flexibil.

În momentul în care relaţia părinte-copil se reechilibrează, prin diminuarea presiunilor şi acceptare reciprocă, experienţa de viaţă a părinţilor poate fi un sprijin la care copiii pot apela în mod liber, în momentul în care simt nevoia.

Un articol de Dana Alecu

Sursa: doxologia.ro.

Articolul anterior

Viclenia, caracteristica principală a omului contemporan

Articolul următor

Ortodocșii din Europa de Nord, binecuvântați de Preasfințitul Părinte Macarie prin slujiri arhierești

editor-dariusdamian

editor-dariusdamian

Related Posts

Cea de-a XII-a ediție a Simpozionului Internațional „Dumitru Stăniloae”, la final

de editor-dariusdamian
17/05/2025
0

În perioada 14–16 mai, Iașul a fost gazda celei de-a XII-a ediții a Simpozionului Internațional „Dumitru Stăniloae”, desfășurat sub genericul...

Întâlnirea Cercului pedagogic al consilierilor școlari Botoșani, ediția a II-a

de editor-dariusdamian
17/05/2025
0

În data de 16 mai 2025, a avut loc cea de-a doua întâlnire din acest an școlar a Cercului pedagogic...

Sărbătoarea Sfântului Iacob Putneanul la Mănăstirea Putna

de editor-dariusdamian
16/05/2025
0

Sărbătoarea Sfântului Iacob Putneanul a început miercuri, 14 mai, cu aducerea spre închinare a sfintelor moaște ale Sfântului Iacob Putneanul...

Cercuri pastoral-misionare care vor avea loc în județul Botoșani, în perioada 18-24mai 2025

de editor-dariusdamian
16/05/2025
0

În perioada 18-24 mai 2025, în județul Botoșani vor avea loc următoarele Cercuri pastoral-misionare: Luni, 19 mai - Parohia Sfântul Nicolae -...

Articolul următor
Ortodocșii din Europa de Nord, binecuvântați de Preasfințitul Părinte Macarie prin slujiri arhierești

Ortodocșii din Europa de Nord, binecuvântați de Preasfințitul Părinte Macarie prin slujiri arhierești

ARTICOLE RECOMANDATE

Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania în tabăra adolescenților din familiile clericilor

Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania în tabăra adolescenților din familiile clericilor

11 luni ago
Luna iunie ne amintește de cei 135 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Eminescu

Luna iunie ne amintește de cei 135 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Eminescu

12 luni ago
Despre dezlegarea la pește în perioada Penticostarului

Despre dezlegarea la pește în perioada Penticostarului

1 an ago
Studenții, masteranzii și doctoranzii ar putea primi burse de studiu în străinătate

Studenții, masteranzii și doctoranzii ar putea primi burse de studiu în străinătate

2 săptămâni ago

CATEGORII

  • Cultură
  • Diverse
  • Editorial
  • Educație
  • Opinii
  • Ortodoxia in diaspora
  • Religie
  • Reportaj
  • Sănătate
  • Sinaxar
  • Social
  • Uncategorized

ARTICOLE POPULARE

  • Părintele Ciprian Grădinaru, „chirurgul sufletelor” din București, născut la Hlipiceni, își aniversează ziua de naștere

    Părintele Ciprian Grădinaru, „chirurgul sufletelor” din București, născut la Hlipiceni, își aniversează ziua de naștere

    423 distribuiri
    Share 169 Tweet 106
  • Învățături corecte și învățături greșite despre taina Sfintei Împărtășanii

    304 distribuiri
    Share 122 Tweet 76
  • Festivalul Instituțiilor de Cultură, ediția a III-a, Botoșani 2024

    211 distribuiri
    Share 84 Tweet 53
  • O biserică din județul Botoșani, închinată Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, va fi sfințită de Înaltpreasfințitul Mitropolit Teofan

    190 distribuiri
    Share 76 Tweet 48
  • Arhimandrit Ioan Harpa: „Viața noastră nu are nici un sens, dacă este ruptă de Biserică”. Predică la începutul Anului Bisericesc

    179 distribuiri
    Share 72 Tweet 45

„Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (2 Corinteni 6,2)

Timpul Credinței

Publicație online de spiritualitate, opinie și informare

Contact

Telefon: 0745.460.369
E-mail: redactietimpulcredintei@yahoo.com

Articole Recente

Cea de-a XII-a ediție a Simpozionului Internațional „Dumitru Stăniloae”, la final

17/05/2025

17 mai 1920 – S-a născut poetul român Geo Dumitrescu

17/05/2025

Conferință organizată de Sindicatul Solidaritatea Sanitară din Botoșani

17/05/2025

Categorii

  • Cultură
  • Diverse
  • Editorial
  • Educație
  • Opinii
  • Ortodoxia in diaspora
  • Religie
  • Reportaj
  • Sănătate
  • Sinaxar
  • Social
  • Uncategorized

Linkuri utile

  • Politica de confidențialitate
  • Politica de cookies
  • Termeni și condiții
  • Publicitate
  • Colegiul de redacție
  • Drepturi de autor
  • Contact

Urmăriți-ne:

© 2024 Timpul Credinței

Niciun rezultat
Vedeți toate rezultatele
  • Cultură
  • Diverse
  • Editorial
  • Educație
  • Opinii
  • Ortodoxia in diaspora
  • Religie
  • Reportaj
  • Sănătate
  • Sinaxar
  • Social

© 2024 Timpul Credinței