Omenirea punctează frenetic la capitolul descoperiri tehnologice, medicale, genetice etc., dar rămâne incapabilă să reformeze sisteme de gândire socială, cu referinţă, de exemplu, la prezenţa femeii în societate, privită adesea ca o verigă slabă, cel puţin în lanţul progreselor materiale, scrie ziarullumina.ro.
Nu mai vorbim de faptul că în multe părţi ale lumii încă se aplică raportul de forţe stăpân-sclav, unde evident femeia este în ipostaza de sclavă. Sfântul Apostol Pavel spunea, în Epistola către Galateni (3, 28), că de acum înainte, potrivit cu învăţătura Domnului, „nu mai este nici iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus”. Apostolul neamurilor anunţa o schimbare fundamentală în relaţionarea interumană din care dispărea criteriul diferenţierii, schimbare greu digerabilă la acea vreme şi pare că şi în zilele noastre.
Mitropolitul Antonie Plămădeală aprecia, într-o omilie, că învăţătura Mântuitorului dezvoltată de Sfântul Apostol Pavel cu privire la raportul dintre bărbat şi femeie, dar şi despre locul femeii în societate „a fost o adevărată revoluţie în viaţa socială a vremii de atunci”. Şi poate aşa trebuie să ne explicăm, spunea ierarhul, faptul că „pe Mântuitorul îl urmau foarte multe femei. Se spune în multe texte biblice că erau atâtea mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii, pentru că numărul acestora va fi fost şi mai mare, atât de mare încât nici nu putea fi evaluat”. Între ele se aflau şi femeile mironosiţe, care L-au urmat şi I-au slujit Mântuitorului, îi ascultau cuvintele dumnezeieşti şi le puneau în lucrare fără ezitare. Ele au fost martore la Sfintele Pătimiri ale Domnului şi la Învierea Sa. În ambele situaţii şi-au dovedit ataşamentul, iubirea fierbinte pentru Iisus Hristos, dar şi mult curaj. Nu s-au temut de prigoana iudeilor sau de straja romană de la mormântul Domnului şi s-au dus, dis-de-dimineaţă, cu miruri de mare preţ, să-I ungă trupul, în vreme ce apostolii se ascundeau de iudei să nu-i omoare. Mântuitorul le-a răsplătit, făcându-le martore ale Slăvitei Sale Învieri, vestitoarele adevărului Învierii Sale, devenind „primii evanghelişti ai Bisericii Creştine”, după cum le numeşte Sfântul Ioan Gură de Aur.
Avându-le ca model de viaţă pe sfintele purtătoare de mir, fiecare femeie poate, şi este chemată de fapt, să fie vestitoare a Învierii lui Iisus Hristos în familie şi societate. Să se asemene lor ca uceniţe ale Domnului, aşa cum le numeşte Biserica, în toate câte întreprind în planurile existenţiale: personal, familial, social, profesional. „Daţi-mi o generaţie de mame bune creştine şi voi transforma lumea”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, evidenţiind rolul inestimabil al femeii în societate. Şi cum poate fi transformată lumea dacă nu prin educarea pentru însuşirea şi punerea în practică a valorilor creştine: bunătate, blândeţe, onestitate, credinţă, dragoste, respect, empatie. Şi peste toate să existe curajul mărturisirii lui Iisus Hristos, căci, aşa cum aflăm în Acatistul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena, „cu darul Tău, Hristoase Împărate, cele neputincioase se vindecă şi vasele cele slabe se fac tari. Că mironosiţele femei lângă Crucea Ta cu bărbăţie stau şi darul Crucii fără de frică tuturor îl vestesc; şi iară cete de femei înţelepte, sârguindu-se a se asemăna cetelor îngereşti, cu trezvie de-a pururea strigă Sfintei Treimi: Aliluia!”.
Editorial de Elena Gabriela Zamora
