În ziua cinstirii Acoperământului Maicii Domnului, marți, 1 octombrie 2024, catedrala Mănăstirii Hadâmbu din judeţul Iaşi își serbează hramul.
Programul slujbelor:
LUNI, 30 septembrie
Ora 18:00 – Slujba Privegherii
Ora 20:00 – Taina Sfântului Maslu
Ora 00:00 – Utrenia

MARŢI, 1 octombrie
Ora 8:00 – Slujba Acatistului
Ora 8:45 – Sfânta Liturghie
Ora 12:00 – Agapa frăţească

Scurt istoric
Mănăstirea Hadâmbu este una dintre cele mai frumoase mănăstiri din zona Iașilor, dar tezaurul ei cel mai de preț este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la care mii de pelerini îngenunchează și primesc mângâiere și vindecare minunată.
Așezământul s-a numit „Hadâmbu”, după numele ctitorului ei, boierul grec Iani Hadâmbu. Este un complex monastic fortificat, construit în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Biserica și zidurile sunt realizate din piatră de carieră sub forma unei fortărețe, datorită acelor vremuri vitrege când năvăleau turcii și tătarii, prădând mănăstirile.
În jurul anului 1810, Schitul Hadâmbu era închinat Mănăstirii Galata, iar apoi pentru 3 ani Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Aici au viețuit mai multe generații de călugări greci până în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când a fost dată legea secularizării averilor mănăstirești. În urma acestei legi, monahii străini au fost obligați să părăsească mănăstirea.
Abia în 1937, prin voința egumenului Iov Mazilu și cu binecuvântarea patriarhului Miron Cristea, sfântul lăcaș a fost repopulat cu monahi și renovat, cunoscând o scurtă perioadă de înflorire, până în 1960, când frații au fost alungați de autoritățile comuniste în urma decretului 410/1959 și s-au risipit prin satele sărace din împrejurimi.

Odor de mare preț
Icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost pictată de preotul Octavian Zmău în anul 1938. Ulterior, icoana a fost îmbrăcată într-o ferecătură de argint, lucrată de către meșterul Ion Contfas. Un element distinct al acestei icoane este faptul că Pruncul Hristos este ţinut pe mâna dreaptă a Maicii Domnului, iar nu pe cea stângă, fiind o copie fidelă a icoanei „Axion Estin” de la Mănăstirea Protaton din Sfântul Munte Athos. Icoana a fost donata „Schitului din Dealul Mare”, cum este cunoscută mănăstirea, de ieromonahul Iov Mazilu. Icoana fost apoi ferecată în argint de meșterul Ion Contfas din Târgu Neamț.