În data de 22.09.2025 a avut loc întrunirea Cercului misionar nr.1 din Dorohoi, gazdă fiind parohia Sf. Dumitru din localitate. Ziua a început cu Sfânta Liturghie săvârșită în sobor de către preoții membri ai cercului, sub protia părintelui protopop Ionuț Ștefan Apetrei, care, la finalul slujbei a ținut un cuvânt de învățătură credincioșilor participanți, mulțumind de asemenea părintelui paroh Mihail-Bogdan Călinescu pentru găzduire și pentru osteneala pregătirii în bune condiții a întâlnirii, inormează publicația Slova Creștină de Dorohoi.
După Sfânta Liturghie părintele Elidor Pintili de la parohia „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, a susținut tema cu titlul „Harisma cuvântului- Cuvânt cu putere multă”.
Printre multele idei prezentate și dezbătute ulterior de către preoții participanți, menționăm câteva:
Preotul are datoria să rostească cuvântul lui Dumnezeu, să învețe, să mângâie, să îndrume. Dar în același timp trebuie să știe să tacă, să asculte și să lase Duhul Sfânt să lucreze în sufletul celui din fața lui. Cuvintele prea multe pot obosi, iar tăcerea însoțită de prezență și rugăciune poate vindeca mai mult decât un discurs lung. De aceea, discernământul în folosirea cuvintelor și cultivarea tăcerii devin condiții ale autenticității slujirii preoțești.
În viața comunităților monahale sau parohiale, se vede limpede efectul cuvintelor rostite de cel care conduce. Un stareț care își critică mereu frații transmite tensiune și neliniște, iar mănăstirea devine apăsătoare. În schimb, un stareț care rostește cuvinte de laudă și de binecuvântare creează o atmosferă de bucurie și rugăciune. La fel se întâmplă și în familie: cuvintele rostite zilnic definesc atmosfera casei. Prin ele se poate zidi sau se poate distruge.
În cele din urmă, totul se reduce la felul în care cuvântul devine binecuvântare. A binecuvânta înseamnă „a vorbi de bine”. Hristos, modelul nostru, nu a condamnat pe niciun păcătos, ci a rostit mereu cuvinte de ridicare, de iertare și de încurajare. Și totuși, atunci când a fost nevoie să mustre, a făcut-o cu fermitate, dar nu cu jigniri, ci cu cuvânt asumat. În aceasta se află pedagogia divină: cuvântul care mustră dar ridică, care luminează și îndreaptă, dar nu zdrobește.
De aceea, misiunea Bisericii și a fiecărui preot este să învețe arta de a folosi cuvântul și arta de a cultiva tăcerea. Cuvântul să fie mereu adevărat, ziditor și plin de viață. Tăcerea să fie spațiu de ascultare și de rugăciune. Împreună, ele devin cale către cunoașterea lui Dumnezeu și către comuniunea dintre oameni. Cuvântul rostit fără discernământ poate ucide, dar cuvântul rostit din Duhul lui Dumnezeu devine viață și lumină. Iar acolo unde cuvântul se oprește, tăcerea devine rugăciune și revelație.”
Întâlnirea s-a finalizat cu analiza mai multor învățături desprinse din referat, fiecare preot aducându-și aportul prin trăirile și experiențele acumulate în viața pastorală.
A consemnat Pr. Cătălin Budacă
