Medicul și fiziologul român Nicolae Constantin Paulescu rămâne una dintre personalitățile importante ale medicinei mondiale, prin cercetările sale asupra pancreasului și identificarea efectului antidiabetic al unei substanțe cunoscute astăzi sub numele de insulină.
Născut la 30 octombrie 1869, la București, Nicolae Constantin Paulescu a manifestat încă din anii de școală un interes deosebit pentru științele naturii, fizică și chimie. După absolvirea liceului, în 1888, a plecat la Paris, unde a studiat medicina și și-a construit o solidă pregătire științifică, relatează Radio România.
În capitala Franței a lucrat în mai multe spitale prestigioase, colaborând cu reputați specialiști ai vremii. A obținut două doctorate în domeniul științelor medicale și biologice, iar în anul 1900 s-a întors în România, unde a devenit profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din București și director al Clinicii de Medicină Internă de la Spitalul „St. Vincent de Paul”.
Cercetările care au schimbat istoria medicinei
Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Nicolae Paulescu este legată de cercetarea diabetului. În 1916, savantul român a identificat în pancreas o substanță cu efect antidiabetic, pe care a denumit-o „pancreină”. Experimentele sale au demonstrat că administrarea extractului pancreatic putea reduce nivelul glicemiei la animalele cu diabet.
Activitatea de cercetare a fost întreruptă de Primul Război Mondial, însă Paulescu și-a reluat studiile după încheierea conflictului. În 1921, și-a publicat rezultatele cercetărilor și procedura de obținere a pancreinei, documentând astfel contribuția sa la dezvoltarea tratamentului diabetului.
În aceeași perioadă, cercetătorii canadieni Frederick Banting și Charles Best au desfășurat propriile experimente, contribuind la dezvoltarea insulinei utilizabile în tratamentul pacienților. În 1923, Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină a fost acordat lui Frederick Banting și John Macleod, pentru descoperirile legate de insulină. Paulescu a contestat faptul că rezultatele sale nu au fost recunoscute în mod corespunzător.
Ulterior, contribuția savantului român a fost susținută prin documente și cercetări istorice, iar meritele sale în studiul tratamentului antidiabetic au fost recunoscute de numeroși specialiști.
O moștenire științifică românească
Dincolo de cercetările medicale, Nicolae Paulescu a fost autorul unor lucrări importante de fiziologie și a avut o activitate universitară remarcabilă. A rămas o personalitate controversată și prin concepțiile sale filosofice și ideologice, inclusiv prin antisemitismul său documentat, aspect care trebuie avut în vedere într-o evaluare istorică echilibrată a moștenirii sale.
În 1990, Nicolae Paulescu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.
Numele său rămâne legat de una dintre etapele esențiale ale cercetării care a făcut posibil tratamentul modern al diabetului, o contribuție importantă a științei românești la istoria medicinei.
Un articol de Alexandru Balaci
Sursa: Radio România
Sursa video: MEDICINĂ GENERALĂ
