În anul 1535, pe malul râului Miletin, se înălța Mănăstirea Coșula ctitorită de sfetnicul domnitorului Petru Rareș, vistiernicul Mateiaș. Poartă hramul „Sf. Nicolae” și este considerată unul dintre lăcașurile de seamă ale județului Botoșani, relatează romania-atractiva.ro.
Biserica a fost pictată în perioada 1537-1538. Fresca exterioară, în care s-a folosit și legendarul pigment „galbenul de Coșula”, impresionează prin unicitatea sa fiind singura mănăstire care avea și exteriorul pictat la vremea aceea.
Interiorul este unul aparte, naosul și pronaosul fiind despărțite de o arcadă de susținere, nu de un perete despărțitor, așa cum se obișnuia.
Mănăstirea a fost considerată centru cultural și duhovnicesc deoarece în chiliile călugărilor s-au realizat primele traduceri în limba română din Herodot, manuscrisul fiind adus aici tocmai de pe insula Creta.
De aici, Nicolae Iorga a dus în arhiva Academiei Române manuscrise și cărți „cu o valoare incontestabilă”. Casa egumenească la început a fost cea mai mare bibliotecă din Moldova, apoi a organizat ateliere de caligrafie, picturi de icoane, iar mai apoi maternitate sau casă de copii.
Când ajungeți la Coșula, aveți grijă unde vă lăsați „caii putere”, să nu pățiți precum Alexandru Ioan Cuza, care după cum spune legenda, nerecunoscut, a fost închis în beci pentru că și-ar fi lăsat caii să pască în curtea mănăstirii. Dar când l-au eliberat, avea pe el haine de domnitor!
Dacă sunteți curioși să aflați pățania lui Cuza trebuie să ajungeți la Coșula. Aici puteți avea experiența regăsirii urmelor de domnitori, autori celebri și simpli credincioși, într-un singur loc!
Particularități arhitecturale
Sfântul lăcaș este caracterizat de stilul medieval moldovenesc, prezent la fiecare pas.
Soclul și conturul ferestrelor sunt realizate din cărămidă și piatră, iar tocurile ușilor și ale ferestrelor, tot din piatră, dar cu elemente gotice.
De asemenea, biserica este înconjurată de un brâu de ocnițe poziționate deasupra celor cinci firide ale absidelor și altarului.
Unicitatea picturilor
Biserica păstrează anumite picturi de o importanță deosebită prin frumusețea, unicitatea și vechimea acestora. Astfel, una dintre acestea a fost descoperită după o curățare a picturii murale și îi reprezenta pe Sfinții militari în posturi marțiale. O altă pictură murală o reprezintă pe Maica Domnului cu Mântuitorul în brațe, iar lângă ea, de-o parte și de alta se află se află Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.
Din nefericire, pictura inițială ce împodobea pereții exteriori ai edificiului în timpul primei domnii a lui Petru Rareș, a fost îndepărtată cu ocazia unor lucrări de reparații. Totuși, din aceasta a mai rămas o singură bucățică ce a reușit să reziste până în zilele noastre. Aceasta se regăsește pe peretele ascuns al pridvorului bisericii și reprezintă „Judecata de Apoi”.
Caracteristica inedită a acestei picturi, pe lângă faptul că este folosit acel „galben de Coșula” este și faptul că, în partea superioară a icoanei, în locul cerului sunt pictați demonii iadului, ce reprezintă răul, iar în partea inferioară se află proorocii și Mântuitorul, reprezentanți ai binelui.
Comori neprețuite
Mănăstirea datează din perioada medievală, în interiorul acesteia mai regăsim și astăzi obiecte deosebite din vremea ctitoririi sale. Astfel, aici se află bine păstrare broderii cu caracter religios confecționate din fir de mătase cu perle și două rubine, un epitrahil lucrat manual ce a aparținut cândva Anghelinei, soția ctitorului, precum și o cruce de metal în stil apusean.
Sursa video: romania-atractiva.ro.
