Un bărbat se plimba pe plajă într-o noapte cu lună plină și se gândea: „Dacă aş avea o maşină, aş fi fericit. Dacă aş avea o casă, aş fi fericit. Dacă aş avea un serviciu perfect, aş fi fericit. Dacă aş avea o soție perfectă, aş fi fericit”. La un moment dat s-a lovit de un săculeț cu pietre, l-a ridicat şi a început să le arunce în mare una câte una.
La fiecare zice: „Aş fi fericit dacă…”. Aşa a făcut până în momentul în care i-a rămas o singură piatră în săculeț, pe care a şi păstrat-o. Ajungând acasă, a constatat cu uimire, că aceea pietricică era un diamant valoros. A realizat atunci câte diamante a azvârlit în mare fără să se oprească şi să aprecieze.
Câţi dintre noi, oare, în trecerea vieții, nu aruncăm comori preţioase, în timp ce aşteptăm ceea ce credem că este perfect? De câte ori nu visăm şi dorim ceea ce nu avem, în loc să apreciem ceea ce este lângă noi.
Să privim în jurul vostru şi, dacă ne vom opri să analizăm, ne vom da seama cât de fericiți suntem. Fericirea e foarte aproape de noi, însă nu i-am dat prilejul să o demonstreze. Observăm pietricica și poate fi un diamant valoros.
Fiecare zi este un diamant preţios, valoros şi de neînlocuit. Depinde de noi dacă vom profita de el sau îl vom arunca în marea uitării şi nu-l vom mai recupera niciodată.
