Constantin (mai târziu Chiril) şi Mihail (mai târziu Metodie) s-au născut la începutul secolului al IX-lea în Tesalonic într-o familie senatorială. Constantin, cel mare, s-a născut în anul 826, iar Metodie în anul 827. Tatăl lor, Leon, era drungarios, adică guvernator al themei (regiune militar-administrativă a Imperiului Bizantin) din Tesalonic, a cărei jurisdicţie cuprindea şi slavii din Macedonia. Mama lor a fost de origine slavă. Fiind crescuţi într-o zonă bilingvă, cu vorbitori de slavonă şi greacă, cei doi fraţi au ajuns la o cunoaştere aprofundată a ambelor limbi. Ca urmare a poziţiei familiei lor, cei doi fraţi au beneficiat de o educaţie aleasă. Cei doi fraţi şi-au pierdut tatăl la o vârstă fragedă şi au fost crescuţi sub protecţia unchiului lor, Teoctist, care era un demnitar de rang înalt al guvernului bizantin, responsabil cu comunicaţiile poştale şi cu relaţiile diplomatice ale imperiului. În anul 843, el l-a chemat pe Constantin la Constantinopol pentru a-şi continua studiile la universitatea de acolo. În Constantinopol, el a fost hirotonit diacon. Deoarece Constantin era un bun cunoscător al teologiei şi se putea exprima cu uşurinţă în arabă şi ebraică, prima sa misiune pe lângă Califul Abbasid Al-Mutawakkil a fost să discute principiile Sfintei Treimi cu teologii arabi şi astfel să îmbunătăţească relaţiile diplomatice ale imperiului cu Califatul Abbasid. De asemenea, Teoctist a aranjat ca Mihail să primească o poziţie în administraţia slavă a imperiului. Curând, el s-a retras la mănăstirea din Muntele Olimp unde a fost tuns cu numele de Metodie. În anul 860, Împăratul Mihail al III-lea şi Fotie, Patriarhul Constantinopolului, i-au trimis pe cei doi fraţi la hanul khazarilor într-o expediţie misionară menită să zădărnicească planurile hanului de convertire la iudaism. Misiunea a eşuat iar hanul a ales iudaismul pentru poporul său, cu toate că mulţi au ales creştinismul. La întoarcerea lor, Constantin a fost numit profesor de filozofie la universitate. Apoi, în anul 862, cei doi fraţi au fost invitaţi de Prinţul Rastislav al Moraviei Mari să propovăduiască creştinismul pe meleagurile de sub tutela sa. Această solicitare a fost cauzată de eforturile prinţilor slavi din Europa Centrală care căutau să-şi menţină independenţa de vecinii germanici. Rastislav căuta misionari creştini care să îi înlocuiască pe cei germani. Până la urmă această misiune s-a prelungit toată viaţa celor doi fraţi, deoarece ei erau adepţii ideii prezentării creştinismului în limba celor cărora se propovăduia, aşa cum era obiceiul în Răsărit. Pentru a-şi îndeplini misiunea, ei au născocit alfabetul glagolitic, un precursor al alfabetului chirilic şi au început să traducă Scripturile şi literatura creştină în limba slavonă. Clerul german folosea latina ca limbă liturgică pentru a-şi menţine influenţa în Moravia şi, astfel, nu au fost deloc încântaţi de activitatea lui Constantin şi Metodie, folosind această deosebire pentru a-i ataca pe cei doi fraţi. După ce au lucrat câțiva ani, cei doi fraţi au fost chemaţi de Papa Nicolae I să vină în faţa Bisericii din Roma şi să-şi apere activitatea, zona în care îşi desfăşurau ei activitatea fiind în jurisdicţia Romei. Cu toate acestea, înainte de sosirea lor la Roma, Nicolae a murit în 869 şi a fost succedat de Adrian al II-lea. După ce Adrian a fost convins de ortodoxia celor doi fraţi, el a aprobat folosirea limbii slavone în cultul bisericii şi le-a cerut să-şi continue activitatea. El l-a hirotonit atunci pe Metodie ca episcop. Constantin a îmbrăcat rasa monahală într-o biserică greacă din Roma. El a primit numele de Chiril, nume sub care este cunoscut de obicei. Chiril nu s-a mai întors în Moravia deoarece a murit la scurt timp după acestea, în 14 februarie 869. Adrian al II-lea a reînfiinţat vechea eparhie de Panonia, ca prima eparhie slavă de Moravia şi Panonia, independentă de germani, la solicitarea prinţilor slavi Rastislav, Sviatopluk şi Kocel. Aici, Metodie a fost numit arhiepiscop al noii eparhii. Cu toate acestea, la reîntoarcerea în Moravia în 870, regele german Ludovic şi episcopii germani l-au convocat pe Metodie la un sinod în Ratisbona, unde l-au demis şi întemniţat. După ce germanii au fost înfrânţi militar în Moravia, Papa Ioan al VII-lea l-a eliberat trei ani mai târziu şi l-a reinstalat ca Arhiepiscop de Moravia. În curând, ortodoxia sa a fost din nou pusă sub semnul întrebării de către germani, în special din cauza folosirii slavonei. Încă o dată Ioan al VII-lea a aprobat folosirea slavonei la Sfânta Liturghie dar cu amendamentul că întâi se citea Evanghelia în latină şi apoi în slavă. De asemenea, acuzatorul lui Metodie, Wiching, a fost numit episcop vicar al lui Metodie, şi din această poziţie el a continuat să i se opună lui Metodie. Cu sănătatea şubrezită în urma îndelungatei lupte cu oponenţii săi, Metodie a murit la 6 aprilie 885, după ce a recomandat ca succesor al său să fie numit ucenicul său, slavul din Moravia, Gorazd. Cei doi fraţi sunt prăznuiţi în 11 mai. Fraţii Chiril şi Metodie sunt cunoscuţi mai ales pentru dezvoltarea alfabetului glagolitic care a fost folosit ca să ducă cultura şi literatura creştină printre slavi în propria lor limbă. Cu unele adăugiri ale ucenicilor lor, acesta a devenit alfabetul chirilic, şi este folos în prezent de majoritatea popoarelor slave. În orice caz, munca celor doi fraţi de a traduce Sfintele Scripturi, cultul bisericesc, nomocanonul şi alte cărţi creştine în slavonă constituie cel mai de seamă exemplu al misionarismului ortodox care a dus creştinismul popoarelor lumii. Cu toate că la numai câţiva zeci de ani după moartea lui Metodie evenimentele aproape au distrus munca acestora în Moravia, munca lor a devenit piatra de temelie a civilizaţiei slave din Europa de Est şi de Sud-Est şi a furnizat limba principală a eforturilor misionare din secolele următoare. În faptul continuării obiceiului Sfinţilor Apostoli de a propovădui creştinismul în limba tuturor popoarelor, stă considerarea Sfinţilor Chiril şi Metodie ca fiind întocmai cu apostolii. În această moştenire îşi caută originile reînviata Biserică Ortodoxă a Teritoriilor Cehiei (Moravia).
SINAXAR ORTODOX 2026: Sfântul Sfințit Mucenic Autonom, Episcopul Italiei
În vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305), Sfântul Autonom era episcop în Italia. Acesta plecă din Italia către părțile asiatice ale...
