Acesta era de neam egiptean, fiul unei familii de vază, şi rudă a patriarhilor Alexandriei Teofil şi Chiril. Având o situaţie financiară bună, părinţii l-au trimis pe tânărul Isidor la şcolile de filozofie şi teologie din Antiohia, tocmai când păstorea acolo ca preot Sfântul Ioan Gură de Aur. Isidor i-a fost ucenic şi l-a avut ca pildă de trăire duhovnicească. Reîntors în Egipt, ar fi putut să aibă o slujbă deosebită, însă Isidor a renunţat la moştenirea primită de la părinţi şi a intrat în Mănăstirea Pilusiu din partea de răsărit a deltei Nilului, nu departe de oraşul cu acelaşi nume, scrie doxologia.ro.
De aceea şi Cuviosul Isidor este numit „pelusiotul”. Cuvântul grecesc „pilos” înseamnă mlaştină sau noroi şi cum mănăstirea era poziţionată în delta fluviului Nil, într-o regiune mlăştinoasă, i s-a zis „Pilusiu”, adică mănăstirea din mlaştini. În această mănăstire şi-a petrecut Isidor tot restul vieţii, sporind în rugăciune şi credinţă faţă de Dumnezeu. Aici s-a învrednicit de treapta preoţiei, ajungând şi stareţ. Împăratul Teodosie al II-lea (408-450) îl cinstea în mod deosebit pe Cuviosul Isidor.
Acesta îl sfătuieşte pe împărat să convoace Sinodul al III-lea Ecumenic la Efes, în anul 431, pentru apărarea dreptei credinţe creştine împotriva ereziei nestoriene. A fost un mare şi înflăcărat apărător şi tâlcuitor al credinţei ortodoxe. Sfântul Isidor a scris 2012 epistole de-a lungul a 40 de ani (393-433), reprezentând una dintre cele mai mari colecții trimise în antichitate. În acestea, pe unii îi mustra, pe alţii îi povățuia, iar pe alţii îi mângâia şi le dădea nădejde. Fotie îl așază pe Isidor printre marii scriitori creștini epistolari, alături de sfântul Vasile cel Mare și de sfântul Grigorie de Nazianz.
În vremea prigonirii sfântului Ioan Gură de Aur, când tot poporul era împărțit în două tabere, una de partea sfântului, iar cealaltă potrivnică lui, sfântul Isidor, acest mare stâlp al Ortodoxiei, a stat de partea sfântului Ioan Gură de Aur. El a scris patriarhului Teofil că sfântul Ioan Gură de Aur este o mare făclie a Bisericii, rugându-l să oprească prigoana lui. Sfântul Isidor a trăit mult şi a făptuit multe, slăvind pe Hristos Dumnezeu cu viaţa şi cu scrierile sale. Mutarea sa la locaşurile cereşti se petrecu la anul 436.
Surse video: Calea Spre Mântuire, TRINITAS TV, Justinian Filokalis















