Sfântul Hrisant era fiul unui bărbat vestit din Alexandria Egiptului, anume Polemon, om de neam domnesc, însă păgân cu credința. El era cinstit de împăratul Numerian (283-284) cu dregătoria de senator, în sfatul țării, s-a mutat din Egipt la Roma, împreună cu fiul său Hrisant. Și se străduia Polemon să dea fiului său toată învățătura păgânească, cea mai înaltă a vremii sale. Iar Hrisant, multă îndemnare spre îndeletnicirea cărturăreasca arătând, în scurtă vreme a ajuns a cunoaște toată filozofia păgână, scrie doxologia.ro.
Dar, aflând și de dumnezeiasca înțelepciune cuprinsă în Sfintele Scripturi, cu înfocată râvnă și cu multă luare aminte, cerceta cărțile Evangheliei și ale Apostolilor, adâncindu-le pe ele. Și zicea către sine: „ți se cădea ție, Hrisant, să citești scripturile neamurilor, câtă vreme nu cunoșteai lumina adevărului, iar acum, că ai aflat-o, păzește-o pe ea. Că roadele ostenelilor se dau celor ce le cer, precum ai citit: «Caută și vei afla.» Ai aflat aur, ai aflat argint, ai aflat pietre scumpe, dar le-ai aflat, ca să și urmezi ceea ce ai aflat. Deci, ferește-te să nu-ți pierzi comoara!”. Și-a ales, drept aceea, ca dascăl pe Carpofor preotul, care era iscusit în dumnezeieștile Scripturi, trăind ascuns într-o peșteră din munți.
Și a auzit de la dânsul Cuvântul lui Dumnezeu și taina credinței creștinești și, povățuindu-se de dânsul, în scurtă vreme a primit și Sfântul Botez. Și atât s-a întărit în sfânta credință și în dragostea lui Hristos, încât, la șapte zile după Botezul său, Hrisant a și început a propovădui, la arătare, în popor, pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Mâhnire mare a cuprins pe tatăl său, Polemon, când a văzut înflăcărarea fiului său, pe calea credinței și defăimarea zeilor și, mâniindu-se, l-a certat și l-a închis în casă. Dar, cu toate mustrările, Hrisant nu s-a lepădat de credința sa.
Deci, neputând el nicidecum să-l întoarcă, l-a însurat cu o fecioară frumoasă, însă preoteasă păgână, pe nume Daria, din Atena, cu gândul ca, aceea să-l facă pe Hrisant să-și lase credința lui cea creștinească, pentru dragostea ei. Dar, în loc să-l întoarcă pe el, ea însăși a primit credința în Hristos, și, lepădându-se de păgânătate, a primit Sfântul Botez, chiar în ziua nunții lor. Și Sfinții Mucenici Hrisant și Daria doreau împreună, cu atâta înflăcărare, a sluji lui Hristos, încât au făcut legământ amândoi să trăiască în deplină feciorie. Și își împărțeau multele lor avuții săracilor și întorceau pe mulți la credința lui Hristos, sfătuindu-i pe tineri la viața feciorească. Și le zideau acestora case deosebite, ca niște mănăstiri, case de tineri cu viața curată și case de fecioare, miresele lui Hristos.
Și s-a făcut fără de veste tulburare în Roma, că, acestea văzându-le, păgânii au mers la eparhul cetății, Celerin, și s-au plâns de străina lucrare a Sfinților Mucenici Hrisant și Daria. Și îndată, acela a poruncit să-i prindă pe amândoi. Deci, i-a dat, la întrebări, în seama unui tribun, anume Claudiu, și a ostașilor lui, și i-au supus la chinuri, silindu-i să lepede de al mărturisi pe Hristos. Dar atât de mare a fost și tăria cu care Sfinții Mucenici Hrisant și Daria au îndurat chinurile, precum și înțelepciunea cu care ei au răspuns meșteșugitelor întrebări ce li se puneau, încât însuși Claudiu tribunul, împreună cu soția lui Ilaria și cei doi fii ai lor, Iason și Mavru, și o dată cu ei și toți soldații care se găseau sub conducerea lui, au cunoscut dreapta credință și, lepădându-se de idoli, au crezut în Hristos.
Dar, ajungând vestea până la împărat, acesta a dat poruncă să fie uciși. Și s-a sfârșit Claudiu fiind încetat în apă, iar soției, copiilor și ostașilor lui, tăindu-li-se capetele. Acestea sunt prăznuiți și ei astăzi 19 martie Sfântul Mucenic Claudiu Tribunul, Sfânta Mucenițe Ilaria, soția lui Claudiu. Sfinții Mucenici Iason și Mavru, fiii lui Claudiu Tribunul și ai Ilariei, Sfântul Mucenic Panhariu, Sfântul Diodor, preotul, și Marian, diaconul, și a Sfântului Dimitrie Strungarul. Daria a răbdat cu atâta vitejie chinurile, încât păgânii strigau: „Daria este o zeiță!” După diferite chinuri, torționarii au hotărât ca Sfinții Mucenici Hrisant și Daria să fie îngropați de vii.
Deci luându-i pe Sfinții Mucenici Hrisant și Daria i-au aruncat într-o groapă adâncă și, aruncându-se pământ de sus asupra lor, au fost înmormântați de vii, mărturisind pe Hristos până la capăt. Aceștia au suferit martiriul pe data de 19 martie 283. Mai târziu s-a zidit o biserica în acel loc.
Surse video: Departamentul Editorial EORI, doxologia.ro, Justinian Filokalis
