Sfântul Constantin Sârbu a cunoscut încă din copilărie foamea, lipsurile și munca grea. A ajuns seminarist și student muncind pentru a-și putea plăti studiile, apoi preot la Huși și București, unde a legat liturgică de ajutorarea concretă a oamenilor: școli, azil, cantine, biblioteci, medicamente și sprijin pentru familiile sărace. În acest episod urmărim copilăria lui, anii de formare, ridicarea Bisericii Parcul Călărași – Vergu, arestarea din 1954, cei opt ani de detenție și domiciliul obligatoriu din Bărăgan.
Ajungem apoi la Biserica Sapienței, unde, după eliberare, a luat aproape de la zero o comunitate și un lăcaș degradat și le-a redat viață. Vorbim și despre mărturiile de har păstrate de cei care l-au cunoscut: discernământ, rugăciuni pentru bolnavi și vindecarea unei femei amenințate cu pierderea vederii.
Sursa: Oameni şi Sfinți
