La naștere ni se așterne la picioare un drum nesfârșit de dorințe și speranțe – ale părinților, ale bunicilor, ale generațiilor care au fost înaintea lor și au visat mai mult și mai bine pentru cei ce vor veni. Ultimele pe listă se vor așează visele, speranțele și dorințele noastre.
Depindem de ceilalți pentru a supraviețui, de disponibilitatea lor, de capacitatea lor de a ne vedea și înțelege nevoile. Și mai târziu, depindem de înțelepciunea celor ce ne îngrijesc, să ne susțină în a ne afla visele, în a ne concretiza speranțele.
Ne transformăm în adulți autonomi, atunci când putem să ne asumăm ceea ce suntem, ceea ce avem nevoie, ceea ce ne dorim, fără vinovăție, dar și fără îndreptățire.
Sursa: doxologia.ro
