Sfântul Proroc Isaia este cel mai mare proroc din Vechiul Testament. Isaia a fost numit „Evanghelistul Vechiului Testament” datorita multelor sale profeții despre Mesia, împlinite în Noul Testament, odată cu Nașterea Mântuitorului din Fecioara Maria. În cele 66 de capitole ale cărții sale, Isaia a lăsat profeții mesianice precum: nașterea lui Mesia dintr-o fecioara; dumnezeirea lui Mesia, adică Întruparea Domnului; înainte-mergătorul lui Mesia, adică Sfântul Ioan Botezătorul; minunile, patimile și moartea lui Mesia; preaslăvirea Lui Mesia.
Sfântul proroc Isaia, născut în Ierusalim, a fost fiul lui Amos, fratele lui Amasia, regele Iudeii, și a profețit sub regii Ozia, Ioatam (740-736), Ahaz (736-716) și Iezechia (716-687), precum citim în prologul cărții sale: „Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda și Ierusalim, în vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Iezechia, regii lui Iuda” (Isaia 1, 1).
În ciuda originii sale sociale înalte, Sfântul Proroc Isaia a dus o viață aspră, de nevoință și înfrânare. Pe trupul gol purta o haina de par, întocmai ca un sac.
Pentru viața sa îmbunătățită, Sfântul s-a învrednicit să-l vadă pe Dumnezeu șezând pe scaun înalt și fiind înconjurat de serafimii cei cu câte șase aripi care strigau: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot; plin este cerul și pământul de slava Lui”.
În acele clipe s-a umplut de spaima și se smerea zicându-și: „O, ticălosul de mine, m-am învrednicit a vedea pe Domnul Savaot cu ochii mei, fiind om, având buze necurate și petrecând în mijlocul poporului care are buze necurate”.
Și în clipa aceea unul dintre serafimi a luat cu un clește un cărbune aprins din jăraticul altarului și l-a atins de buzele lui zicându-i: „Iată, s-a atins acesta de buzele tale și va șterge Domnul fărădelegile tale și păcatele tale le va curăți „.
După mutarea la Domnul a regelui Iezechia, a venit rege al Iudeii fiul său, Manase. Acesta se îndepărtase de Dumnezeu și a zidit capiște idolească și altar lui Baal, se îndeletnicea cu vrăji și a vărsat mult sânge nevinovat. Isaia l-a mustrat și pe rege și pe nobilii care îi împărtășeau apucăturile, iar regele Manase, fără a ține cont de vârsta lui, a poruncit uciderea prorocului. Isaia a fost prins, scos în afara cetății și tăiat în două cu ferăstrăul într-un lemn de roșcov. Sfârșitul său mucenicesc la vârsta de 126 de ani.
La acest martiriu face aluzie Sfântul Apostol Pavel în epistola către Evrei când spune despre profeți că unii „au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primiți.”
Învățăm de la sfinții profeți faptul că atunci când vocea Domnului se aude prin aceștia, nimic nu o poate opri, nici familia, nici societatea și nici chiar moartea.
Prorocul Isaia a fost și un mare făcător de minuni. Când Ierusalimul era asediat și suferea de lipsa apei, el s-a rugat să izvorască izvorul Siloamului. Acest izvor dădea apă numai atunci când veneau Iudeii împreună cu Isaia, iar când alte neamuri mergeau să ia, seca. Mai mult decât atât, cu rugăciunea Sfântul Proroc Isaia a izbăvit și cetatea asediată a Ierusalimului, de asirienii care o înconjuraseră. Într-o singura noapte, îngerul lui Dumnezeu a pierdut peste 180.000 de soldați dușmani, iar regele lor, Sennacherib, s-a retras îngrozit la Ninive. Cu aceeași puternică rugăciune a sa, Sfântul Proroc Isaia l-a vindecat pe regele Iezechia căruia, deși se îmbolnăvise grav, i-a adăugat încă 15 ani de viață. Trupul prorocului Isaia a fost îngropat nu departe de izvorul Siloamului, pe care îl făcuse să izvorască cu rugăciunea Sfântului Proroc Isaia, pentru ca apa acestuia să nu contenească a adăpa cetatea. Mai târziu aici s-a construit scăldătoarea la care Mântuitorul avea să vindece orbul din naștere. În secolul al V-lea moaștele Sfântului au fost aduse în Constantinopol de către împăratul Teodosie al II-lea și așezate cu cinste în biserica Sfântul Lavrentie din Vlaherne. Astăzi, capul Sfântului Proroc Isaia se găsește în Mănăstirea Hilandari din Sfântul Munte Athos.
